DE LA EST LA VEST: DRAMA MARII UNIRI - “BUNICUL A FOST ACUZAT CĂ A VÂNDUT BIHORUL ROMÂNILOR”

Distribuie pe:

Avocatul Ioan Ciordaș a plătit cu viața dorința sa de a elibera ținuturile românești, de trupele de ocupație, devenind martir al neamului. Ucis mișelește, în miez de noapte, de un căpitan al secuilor, a fost aruncat într-o groapă alături de Nicolae Bolcaș. La 12 octombrie 1918, s-a semnat, la Oradea, într-o ședință secretă, Declarația de independență, care proclama dreptul națiunii române din Transilvania și Ungaria de a hotărî singură asupra soartei sale. La întrunirea care a avut loc în casa avocatului Aurel Lazăr, membru al Partidului Național Român, au participat doctorul Teodor Mihali, dr. Alexandru - Vaida Voevod, dr. Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, dr. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, dr. Ioan Ciordaș, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, dr. Nicolae Cornean etc. Drama prin care a trecut Ioan Ciordaș, al cărui nume a fost maghiarizat din Ciurdariu, în timpul studiilor liceale de la Oradea, dar și a urmașilor săi, ne-a spus-o nepoata avocatului greco-catolic, Marina Gherman, de 80 de ani, care a fost de profesie economist. Ioan Ciordaș s-a născut la 25 decembrie 1877, în Betfia, județul Bihor, în familia preotului Mihai Ciurdariu. Tatăl său, Mihai Ciurdariu, era protopop greco-catolic. El a îndemnat,

într-o predică, ținută în biserica de la Doba, pe credincioși, să-și trimită copiii la școala confesională și să cumpere calendare românești cu sfaturi și povești. Imediat, a fost declarat de către ziarele “Szamos” și “Szatmárnémeti”, “trădător de patrie”, imputându-i-se faptul că-i oprea pe fiii credincioșilor de la urmarea școlilor de stat, care erau cu predare în limba maghiară. A fost dat în judecată, însă fiul lui, avocatul dr. Ioan Ciordaș, îi obține achitarea, însă un proces de presă îl osândește la trei luni de închisoare. Unionistul a urmat studiile secundare la Liceul Premonstratens din Oradea, unde i se maghiarizează numele. Începe facultatea la Academia de Drept din Oradea, unde se alătură mișcării studențești condusă de Lucian Bolcaș. Alături de alți 17 colegi, a fost eliminat de la studii, fiind nevoit să urmeze cursurile la Universitatea din Cluj unde, în septembrie 1900, și-a luat și doctoratul în drept. La 30 iunie 1902, s-a căsătorit cu Viora Ignat - fiica luptătorului memorandist, avocatul Vasile Ignat din Beiuș, cu care a avut doi copii, Ovid și Xenia. Ioan Ciordaș a pregătit Unirea în anii care au urmat, a participat activ și a organizat acțiunile de pregătire a populației pentru realizarea Unirii. Un act de o importanță deosebită pentru toți românii și pentru România, la care Ioan Ciordaș a luat parte, a avut loc la 12 octombrie 1918, la Oradea, când membrii Comitetului Executiv al Partidului Național Român, Teodor Mihali, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Ciordaș, Aurel Vlad, Ioan Suciu și invitații Sever Dan, Gheorghe Popovici și Gheorghe Crișan, elaborează și adoptă Declarația care proclama independența și dreptul la autodeterminare a națiunii române din Transilvania, declarație care, la 18 octombrie 1918, a fost prezentată de Al. Vaida-Voevod în parlamentul maghiar. Apoi, Ioan Ciordaș a participat, în calitate de delegat, la Adunarea de la Alba-Iulia și este ales în Marele Sfat Național, și mai apoi prefect al Bihorului. Unirea nu a însemnat libertate. Unirea nu a adus liniștea pentru Bihor și Maramureș, căci, în urma încheierii Armistițiului cu țările beligerante și stabilirii liniei demarcaționale Zam-Ciucea, trupele române s-au oprit, lăsând sub ocupație maghiară aceste ținuturi. În Bihor a preluat conducerea armatei căpitanul Verboczy, care a întocmit lista neagră cu toți fruntașii orașului. Primii pe listă sunt trecuți dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș.

Proclamația de la Alba Iulia

Căpitanii armatei secuiești, încă din decembrie 1918, au început prigoana împotriva elitelor mișcării politice și culturale din Țara Beiușului, torturând, mutilând și asasinând zeci și zeci de persoane nevinovate. Iuliu Maniu, care aflase de repercusiunile sângeroase ce aveau loc în teritoriile ocupate, l-a avertizat pe Ciordaș despre pericolul la care se supunea dacă se întoarce la Beiuș. Acesta a rămas, însă, neclintit în hotărârea sa. Ceea ce resimțea Iuliu Maniu s-a întâmplat și, în noaptea de 3/4 aprilie 1919, dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș au fost arestați de banda lui Verboczy, schingiuiți în mod bestial și duși în satul Lunca, unde, în ograda unui țăran s-a săpat o groapă, în care sunt aruncați de vii. “Una dintre țărănci a ieșit afară să vadă ce se întâmplă și atunci i s-a spus: «Intră în casă, că te împușc». Apoi, au cerut două cazmale și au săpat o groapă unde i-au aruncat pe cei doi. Bunicul a fost recunoscut după ceasul de aur de la mână”, povestește nepoata. Ulterior, când trupele române au intrat în zonă au deshumat cadavrele și le-au înmormântat, creștinește, în cimitir. Acuzat că a vândut Bihorul, românilor, “Unirea înseamnă pentru unii că ne-am dus la Alba Iulia, am strigat și s-a făcut unirea. Dar nu a fost așa. Bunicul a fost acuzat că a vândut Bihorul, românilor. Vreau să vă mai spun că în teritoriile ocupate au avut loc mari nenorociri. Spre exemplu, am aflat că ungurii, în retragere, luau ce alimente găseau la țărani. Unii dintre ei au ascuns în fundul curții grânele, de teamă să nu le fie luate. Dar cei prinși au fost arestați, și la bifurcația a două sate au fost îngropați până la cap și lăsați să moară așa”, dezvăluie ea. Iată cum descrie preotul Petru E. Papp tragicul eveniment petrecut atunci: “A doua zi a vorbit în taină, prin sat, că au fost la el în casă deținuți, pesemne doi popi, și că, spre dimineață, Hanköczi i-a dus undeva. Odaia lui Hanköczi avea încă o ușă, care dădea direct în coridor. Ioan Herle al Vilii din Luncă mi-a mărturisit că, tot în 4 aprilie, dimineața la 3 ceasuri, cadetul Károly Tamás, originar din Beiuș, și cadetul Kádár Ferenc, care locuiau la el cu alți cadeți și marinari, i-au cerut să le dea o lumânare și o lopată. El le-a dat cele cerute, dar nici el, nici alții nu s-au gândit și nu s-au interesat mai de-aproape de ce și pentru ce le trebuie, fiind grozav de terorizați. Și-a închis ușa și s-a culcat. Peste o jumătate de ceas a auzit niște împușcături. În 18 aprilie, am scăpat din spital. Despre numiții, încă nu se știa în Beiuș nimic. În numele familiei doctorului Ciordaș, cu care sunt înrudit, am pus un premiu de 3.000 de coroane pentru cel ce va da date și urme precise despre dispariția lui. Primăria din localitate a pus un premiu de 1.000 de coroane. Întâmplător, fiind pretorele dr. Gherla la Beiuș, l-am rugat să publice premiul și în cercul Vașcău, de sub conducerea sa, îndeosebi în comunele: Luncă, Seghiște, Seghiștel, Vașcău, pe unde staționaseră soldații unguri. Notez că, după cum am înțeles, Verböczy și Hankoczi, înaintea familiei doctorului Ciordaș, a mamei și a fratelui doctorului Bolcaș, care au stăruit după răspuns, au declarat, pe cuvântul lor de onoare, că sunt în viață. «Au fost deținuți, dar au fugit și nu-i pot nicicum găsi». Ipsissima verba! Dl. Ghera, în 24 aprilie, îmi scrie și-mi trimite, printr-un curier, următoarele: Raportez că trupurile lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș s-au găsit în telechiul lui Nicolae Hasan din Luncă, azi, la orele 9. Dispozițiunile necesare pentru exhumarea lor le-am făcut eu. Cum am constatat la fața locului, îndemnați de premiu, sătenii au plecat să-i caute. Notarul Ioan Blaga, notăreasa și 4 femei au ajuns în grădina lui Hasan, unde, dat fiind că din cauza ploilor era numai de patru degete pământul peste cadavre, au simțit miros de mortăciune și, săpând puțin, numai decât s-au ivit hainele lui Ciordaș. Sosind cu trăsura, ca trimisul familiei Ciordaș, la Luncă, împreună cu Gh. Bolcaș, fratele doctorului Bolcaș, pe morți i-am aflat deja exhumați și așezați într-o casă țărănească, în 2 sicrie improvizate. Mergând și noi la fața locului, am constatat că decedații fuseseră aruncați într-o groapă din fundul grădinii lui Hasan, săpată la distanță de 1 metru de vîlceaua Apa Vărzarilor. Era o groapă afundată de 1 metru, lungă de 5 și lată de 3 pași, plină de spume și de sânge închegat. Pe cei morți i-am recunoscut și noi, și familiile, mai presus de orice îndoială. Deși fața lui Ciordaș era de tot desfigurată, capul și corpul mutilate de putrefacție și de apă, i-am recunoscut mustățile tunse, verigheta de pe deget, pulovărul, pantalonii, ghetele, ciorapii, lanțul de aur, ceasornicul de buzunar și cheile de la casă. Acestea le-am și luat la mine și le-am adus familiei. În lipsă de medic, nu s-a făcut autopsia. Am constatat însă că ceafa și aproape întreg capul i-au fost zdrobite într-un mod bestial. Creier, oase, păr și sânge erau amestecate. Mâna dreaptă era frântă în mai multe locuri, ochii scoși. Înfiorătoare priveliște!”

Salve de tun la mormântul unionistului

Tragedia care a avut loc în familia sa, când bunicul a fost ucis, a urmărit familia sa și pe viitor. “Când a vrut să dea fratele meu la liceu, nu a primit aviz pentru că unul dintre profesori a spus că este nepotul celui mai mare exploatator al Ardealului”, mărturisește Marina Gherman. Nici tatăl său nu a scăpat de închisoare și, în timpul regimului comunist, a făcut câțiva ani de arest, pe motive politice. Autoritățile comuniste le-au confiscat casa din București și vila de la Predeal, și au putut să le recâștige după mai multe procese. În ciuda perioade grele, în anul 1977, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Ioan Ciordaș, fiul său, Ovid Ciordaș Ciurdariu, a luat legătura cu academicieni și istorici, care au scos la lumină viața și lupta celui care a murit, pentru ca Transilvania să se unească cu România, și a fost omagiat așa cum merită o așa personalitate, iar la mormântul său de la Beiuș s-au tras salve de tun.

(Sursa: adev.ro)

Lasă un comentariu