DIMINEAȚA DE SFÂNTUL GHEORGHE

Aleargă primăvara desculță prin sat

Și stelele au căzut în nucii grădinii

Dimineața nu s-au stins, n-au mai plecat

Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.

 

În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri,

Se zămislesc rodul de sevă, răcoare...

Luminau crengile ca niște ruguri

Și raze picurau, uimite de soare.

 

O, stelele pe punțile nucilor au căzut

Cu hlamidele lor muiate în lumină

Și nu s-au pierdut,

Au rămas pe vechea tulpină.

 

Păsările au început un vechi tril

Concert la care au venit și cucii

La sfârșitul nopților de april...

...Era Sfântul Gheorghe și-n noapte înfloriseră nucii.

 

Lasă un comentariu