Aleargă primăvara desculță prin sat
Și stelele au căzut în nucii grădinii
Dimineața nu s-au stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.
În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri,
Se zămislesc rodul de sevă, răcoare...
Luminau crengile ca niște ruguri
Și raze picurau, uimite de soare.
O, stelele pe punțile nucilor au căzut
Cu hlamidele lor muiate în lumină
Și nu s-au pierdut,
Au rămas pe vechea tulpină.
Păsările au început un vechi tril
Concert la care au venit și cucii
La sfârșitul nopților de april...
...Era Sfântul Gheorghe și-n noapte înfloriseră nucii.
