CHARLES BAUDELAIRE (1821-1867) ALBATROSUL

Din joacă, marinarii pe bord, din când în când

Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare

Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând,

Corabia pornită pe valurile-amare.

 

Pe punte jos, ei care sus în azur sunt regi

Acuma par ființe stângace și sfioase

Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi

Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase.

 

Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!

Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând

Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe

Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.

 

Poetul e asemeni cu prințul vastei zări

Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă,

Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări,

Aripele-i imense-l împiedică să meargă.

(Traducere de Alexandru Philippide, sursa - http://poezii.citatepedia.ro/; foto - pinterest.fr)

 

Lasă un comentariu