Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând,
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos, ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace și sfioase
Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase.
Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând
Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe
Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă,
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări,
Aripele-i imense-l împiedică să meargă.
(Traducere de Alexandru Philippide, sursa - http://poezii.citatepedia.ro/; foto - pinterest.fr)
