DUMINICA STÂLPĂRILOR

Cu o săptămână înainte de Paști, credincioșii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. În această zi se aduc la biserică, se binecuvântează și se împart stâlpări sau ramuri verzi de salcie, în amintirea ramurilor de finic, cu care mulțimile L-au întâmpinat pe Domnul la intrarea Lui în Ierusalim; ele sunt, totodată, simbolul biruinței Domnului împotriva morții. Anul acesta, de Florii, avem parte de o înviere a naturii, cu multe capricii. Bătrânii spun că, în ultimii 60 de ani, n-au întâlnit o asemenea primăvară, mai ales că a venit peste noi și pandemia provocată de Covid-19. Cu toate încercările de care am avut parte anul trecut și anul acesta, viața merge înainte și vom întâmpina Sfintele Sărbători după tradițiile creștine. În Sâmbăta lui Lazăr, în amintirea celei mai preaslăvite minuni, a învierii lui Lazăr din Betania, mort de patru zile, numai prin strigarea: “Lazăre, vino afară”!, creștini ies în cimitire, fac curățenie lângă mormintele celor dragi, trecuți la cele veșnice, se aprind lumânări, iar preoții oficiază slujbe de pomenire. Acum două mii de ani, poporul din Betania și Ierusalim a ieșit înaintea Domnului Iisus, cu mare evlavie, și L-a întâmpinat cu stâlpări și cu ramuri de finic. Cărturarii, fariseii și arhireii erau plini de zavistie și de ură împotriva Mântuitorului. Auzind despre învierea lui Lazăr,

s-au grăbit să pregătească uciderea lui Iisus. Adunând sinedriul, ziceau: “Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara, și neamul (Ioan 11,47-48). Ca și în prezent, și atunci exista o deosebire între conducători și popor. Orbiți de ură și invidie, arhiereii și fariseii pregăteau planul de a-l omorî pe Iisus, în timp ce poporul Îl primea cu cinste și evlavie. Pe bună dreptate, Mântuitorul îi mustra pe farisei, cărturari și arhierei, numindu-i “Nebuni și orbi” (Matei 23,17).

Mâine este Duminica Floriilor, un praznic prealuminat al Intrării Domnului în Ierusalim, împlinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: “Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine, drept și biruitor, smerit și călare pe mânzul asinei” (Zaharia 9,9). Mânzul asinei este sălbatic și anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pământului pentru necredința lor și sălbatice și cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Șederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei simbolizează suspinarea neamurilor către El. Apostolii au adus la Iisus mânzul asinei și aruncându-și hainele au pus pe Iisus deasupra. Hainele așternute pe jos simbolizau cum că Apostolii, întinzând propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus și le-au supus lui Hristos, care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeiești: “Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când s-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că le-au făcut Lui (Ioan 12,16). În Duminica Floriilor se încheie Postul Mare. De luni începe Săptămâna Sfintelor Patimi.

Ramurile de finic să fie înlocuite cu faptele bune, respect și cinstirea aproapelui nostru și închinare Dumnezeului nostru. Hainele aruncate, oarecând, înaintea Mântuitorului, să fie pentru noi lepădarea deprinderilor dăunătoare sufletului și înnoirea noastră prin Taina Pocăinței și Împărtășaniei. “Cel ce nu mănâncă Trupul Meu și nu bea Sângele Meu nu petrece întru Mine și nici Eu întru el” (Ioan VI, 56).

Bine că, anul acesta, vremelnicii conducători ai României au deschis ușile sfintelor biserici, fiindcă viața creștină trebuie trăită în granițele învățăturii Mântuitorului - în Sfânta Biserică. Aici aflăm adevărul și, auzindu-l, să-l credem, să-l urmăm și să rugăm pe Împăratul păcii să intre în Ierusalimul sufletului nostru, întâmpinându-l și grăind: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Lasă un comentariu