În așteptarea Învierii Domnului
La 24 aprilie, românii ortodocși, ca și cei de rit religios greco-catolic, au cinstit, în rugăciunile și cântările bisericești, sărbătoarea denumită “Sâmbăta lui Lazăr”. Era atunci ajunul Floriilor, după care am pășit în “Săptămâna Mare a Patimilor”, care se va încheia odată cu ivirea zorilor Învierii Domnului Iisus Hristos, de duminică, 2 mai 2021. Să remarcăm și faptul că în doar două locuri din țară, respectiv în Săliște și în Rășinarii Mărginimii Sibiului, potrivit obiceiurilor din străbuni păstrate, sute de copii s-au oprit, pe la orele după-amiezii acelei Sâmbete a lui Lazăr, în crângurile și luncile de la marginea așezărilor lor natale, pentru a culege tinere ramuri înverzite și înflorate ale sălcilor. Apoi, cu toții, copii, părinți, bunici, preoți, crâsnici și cantori, s-au îndreptat spre Bisericile-Catedrale ale celor două localități, unde au depus, în fața Iconostaselor Altarelor, micii snopi de tinere mlădițe, vestitoare ale sărbătorii de Florii. Cu precizarea că în Săliște este obiceiul ca pe toată durata drumului și a ceremonialului religios să se rostească versurile cântate ale crâsnicului Picu Pătru-Pătruț, nimeni altul decât acel vestit țăran-oier săliștean, trăitor între anii 1818-1872: “Veniți cu toții, împreună/Să-mpletim și noi cunună/De odrasle înverzite/Și de stâlpări înflorite/Oooo, Oooo, fraților./Pe Iisus să-ntâmpinăm/Și lui să ne-nchinăm./Și-ale noastre veșminte/Să le-așternem-nainte./Oooo, fraților...”
În următoarele zeci de strofe este descrisă toată intrarea trimfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim; întâmpinarea lui de o mare mulțime de oameni, de copii, în primul rând, care își așterneau hăinuțele în fața Mântuitorului și cântau, purtând în mâini stâlpări de finic: “Osana, bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului”. După ce li s-a citit o rugăciune, de către unul dintre preoți, copiii-culegători au lăsat pe măsuțe toate aceste ramuri înverzite. Cele care, înainte de oficierea Sfintei Liturghii a Duminicii Floriilor, au fost împărțite credincioșilor aflați în bisericile frumosului orășel. Reveniți pe la casele și gospodăriile lor, credincioșii au așezat o parte dintre crenguțe la icoane, după care au făcut același gest în fața Crucilor mormintelor în care își dorm somnul de veci cei dragi inimilor lor.
JOIA MARE DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
Este ziua în care dangătul clopotelor bisericilor românilor se aut glasuri pentru ultima oară, locul lor fiind luat, până la slujba religioasă din noaptea spre zorii Învierii Domnului
Iisus Hristos, de toaca “lemnelor cântătoare ale Cerului”.
Preoții vor citi din cele 12 Evanghelii, iar Crucea Mare va fi scoasă din Altare, în mijlocul bisericilor!
Noblețea sufletească te obligă să fii Om
Acel Om care are asemănarea de trebuință precum cea a vasului din lut. După ce Dumnezeu pune în prunc suflarea de viață, este rândul mamei țâncului să-i deie trupului și chipului forma finală. Îi urmează strădaniile duhovnicilor, dascălilor și cărților pentru a-i “arde” zmalțul protector în cuptorul cunoașterii, în vreme ce îngerii îl veghează să nu se spargă, știind că va fi de trebuință Domnului în aducerea apei Botezului de la Izvorul Nemuririi Întru Mântuirea Sa. Și, astfel, fiecare etapă a întregului parcurs al vieții omului se constituie într-un unicat Dumnezeiesc, purtător al chipului lui Hristos și al icoanei Maicii Domnului. Neuitând că întâia voce, pe care copilul o aude, când vine pe lume, este cea a mamei sale. De la al ei sân va suge limba maternă, iar de la ale sale mâni va simți întâia mângâiere.
Ce dumnezeiască constatare face vrednica țărancă româncă
Atunci când ne spune că aluatul pâinilor și cozonacilor, pe care îl frământă cu mâinile sale muncite, este copilul său cuminte, omenos, frumos, drăgăstos și creștinesc, ivit în lume din făina boabelor grânelor semănate toamna, adormite iarna sub covorul alb al zăpezilor, înfrățite primăvara, crescute, coapte, secerate și îmblătite în căldura verii, iar apoi duse, în sacii sănilor iernilor trase de cai, la măcinișul morilor din repezișul apelor râurilor ce izvorăsc din inima de granit a Munților Făgăraș. Și tot dânsa ne mai spune că în preajma sărbătorilor Nașterii Mântuitorului și Învierii Domnului Iisus Hristos, coace aluatul pe vatra încinsă a cuptorului din curtea gospodăriei sale, după care, la dogoarea jeraticului lemnelor arzânde, prinde a clocoti sarmalele stivuite în oala mare de lut ars, în vreme ce în tăvi se rumenesc cozonacii și fripturile. Bucate gustoase, pe care le pregătește pentru tihna și bucuria familiei sale și a cetelor de colindători, iar de Sfintele Sărbători de Paști, pentru musafirii-vestitori ai Primăverii Transilvane.
Noaptea Slujbelor Religioase ale Învierii Domnului Iisus Hristos
Pornit din șesul înverzit al luncilor văilor Oltului și Cibinului, lungul drumeag primăvăratec al muntelui urcă până în înaltul Mărginimii Sibiului, străbătând o puzderie de sate și cătune primenite în mândre straie de sărbătoare. Tot așa cum sunt și frumoasele costume populare ale plugarilor-oieri care vor porni în miez de noapte spre altarele bisericilor ortodoxe din cele 41 de parohii mărginene. Îi vor chema la sfânta slujbă a Învierii Domnului dangătele prelungite ale clopotelor de aramă, precum și ritmul de toacă al “Lemnelor cântătoare ale Cerului”. Îi vor însoți atât rudele și prietenii de la oraș, cât și musafirii pensiunilor țărănești răsfirate de-a lungul ulițelor așezărilor Boița, Tălmăcel, Sadu, Sădurel, Râu Sadului, Rășinari, Orlat, Gura Râului, Sibiel, Vale, Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana Sibiului și Jina. Și potrivit obiceiului, credincioșii vor așeza în preajma altarelor bisericilor în care se vor ruga, pentru a fi sfințite, o parte dintre bucatele pregătite pentru sărbătorile de Paști, din care nu vor lipsi coșurile din nuiele împletite, pline cu ouă înroșite și cozonaci. Apoi, în drum spre case, vor ciocni câte un ou, rostind, din suflet, când “Hristos a Înviat”, când “Adevărat a Înviat!”
