,,CARTEA ESTE CEA MAI BUNĂ ARMĂ ÎMPOTRIVA INTOLERANȚEI ȘI IGNORANȚEI” (LYNDON BAINES JOHNSON)

Școala online a început acum un an, evoluând cu pași mici, dar importanți. M-am adaptat destul de repede, la început cu emoții și neîncredere, însă m-am obișnuit, pe parcurs, cu noua rutină. În primele săptămâni din programul online a fost mai dificil, deoarece nu eram familiarizată cu platformele de învățământ. Dificultățile cu care m-am confruntat au fost: conexiunea slabă, căderile internetului sau erorile pe server. Școala online are câteva avantaje, precum ar fi: confortul de acasă, faptul că primim mai multe proiecte în cadrul orelor, ceea ce este mai interesant.

Ca și dezavantaje, aș enumera: prea mult timp în fața ecranelor, care afectează vederea. De asemenea, se simte lipsa de mișcare și ieșire în aer liber.

Socializarea se face mai greu, datorită faptului că nu ne mai întâlnim la școală, iar acum, pentru a menține o prietenie, trebuie să preiei inițiativa și să îți dai interesul mai mult decât în trecut.

De la școala fizică, normală, îmi lipsesc și activitățile care se puteau face, precum excursiile sau diverse evenimente organizate de școală - “Elevii au talent”, “Școala altfel”.

Materia mea preferată este Istoria, pentru că mereu mi-au plăcut legendele, miturile, iar lecțiile sunt explicate frumos, cu informații suplimentare, chiar despre legende și mituri.

Cititul este una dintre ocupațiile mele preferate și, deși îmi plac majoritatea cărților pe care le citesc, cele mai multe se încadrează la categoria de ficțiune, fantasy, care îmbină acțiunea cu personaje mitologice.

Ultima carte pe care am citit-o este din lista de lecturi suplimentare și se numește “Băiatul cu pijamale în dungi”, o carte în care se prezintă prietenia dintre un băiat german, al cărui tată era comandantul unui lagăr de deținuți evrei, și un băiat evreu din lagăr. Întâmplările se petrec în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Prietenia lor, întemeiată cu inocența vârstei de 9 ani, mi-a rămas în minte pentru totdeauna.

Dacă vreți să aflați deznodământul neașteptat al poveștii lor, vă recomand să citiți cartea.

Legat de perioada pe care o traversăm, principala preocupare a mea și a familiei mele este să reușim să ne păstrăm sănătatea, să acumulez cât mai bine toate lecțiile care ni se predau la școală, deoarece clasa a șasea este foarte importantă. Acum primim cunoștințele de bază pentru anii următori de școală și ne asigurăm temelia pentru viitor.

DOBOZI MARIA, clasa a VI-a B, Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu”, Târgu-Mureș

 

CARTEA MEA PREFERATĂ

În rândurile care urmează vreau să vă povestesc despre o carte citită de mine în acest an școlar. Este vorba despre “Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, scrisă de Selma Lagerlof.

Încă de la primele pagini mi-am dat seama că va fi una dintre lecturile mele preferate. În carte, autoarea ne povestește despre un băiețel de unsprezece ani care face multe năzbâtii. Drept pedeapsă, el a fost transformat într-un pitic. După această transformare, el a plecat într-o călătorie spre țările calde, călare pe gâscanul Martin, împreună cu un stol de gâște sălbatice. În timpul acestei călătorii, Nils s-a împrietenit cu gâștele sălbatice și a învățat multe lucruri bune. Tot ce s-a întâmplat în această călătorie l-a făcut un copil mai cuminte.

Vă recomand cu drag să citiți această carte. Acesta este și motivul pentru care nu vă spun mai multe despre călătoria lui Nils Holgersson și ce s-a întâmplat după întoarcerea lui acasă.

Sper că v-am făcut curioși!

ALEXANDRU CIOLOBOC, clasa a II-a, Colegiul Național “Unirea”, Târgu-Mureș

 

Eu sunt RAFAEL ROȘIU și mărturisesc că școala online este ușoară. Pentru mine nu a fost greu să mă adaptez deoarece eu deja aveam un calculator de mare performanță acasă și-l foloseam aproape în fiecare zi să-mi fac temele sau proiecte pe Word, Power Point și alte programe.

Totuși, a fost greu până toți colegii mei din clasă au reușit să intre fără probleme pentru că unii nu erau obișnuiți cu tehnologie de așa mare performanță. În opinia mea, T.I.C. (Informatică și Tehnologie) a fost cea mai frumoasă perioadă, pentru că eu oricum voiam să învăț să codez și să folosesc tehnologia mai eficient.

Cartea mea favorită a fost “Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry. Am început s-o citesc din plictiseală, la bunici, și a început să-mi placă și să vreau s-o termin înainte să mă întorc acasă. În această carte este vorba despre un omuleț căruia îi plăcea să zboare cu avionul său.

Odată, în timp ce zbura, se defectă ceva și ateriză într-un deșert. Acolo el întâlni pe cineva, mai exact pe Micul Prinț. Cei doi se apropiară și chiar se împrieteniră.

Micul Prinț era foarte curios și mai tot timpul îl întreba pe omuleț diverse lucruri. Într-o zi, Micul Prinț se hotărî să plece și să viziteze celelalte planete. În prima se întâlni cu un rege, în a doua cu un înfumurat și tot așa. În sfârșit, ajunse pe Pământ. Acolo se împrieteni cu o vulpe, care era de felul ei mai înțeleaptă. Călătoria lui luă sfârșit.

Ajuns în deșert, îi povesti toate acestea omulețului. După un timp, Micul Prinț începu să se simtă ciudat. Își dădu seama că îl mușcase un șarpe. Atunci s-a dus în locul unde aterizase (căci nici el nu trăia aici) și un fulger trecu pe lângă el. Micul Prinț dispăru. Omulețul cu avionul se întoarse acasă; de fiecare dată când privea stelele își amintea de prietenul său, Micul Prinț.

 

PERIOADA ONLINE

În urmă cu un an a început pandemia. Brusc, într-una din zilele lunii martie, am fost anunțați că nu vom mai merge la școală pentru o perioadă de timp necunoscută.

Inițial, doamna noastră învățătoare, STOICA Andreea Teodora, ne-a rugat să lucrăm din culegere, “Gazeta matematică” și din alte fișe suplimentare trimise ulterior.

Din luna aprilie am început perioada online pe platforma Zoom, împreună cu toți colegii și doamna învățătoare, pentru a nu rămâne în urmă cu materiile. Mie mi-a plăcut și chiar m-am bucurat deoarece mi-am revăzut colegii și pe doamna învățătoare, fiind, de asemenea, un prilej de a povesti unii cu alții câteva minute, la începutul sau sfârșitul orelor.

Restul semestrului am continuat să facem orele numai online. Sfârșitul clasei I îmi va rămâne tipărit în minte. Festivitatea s-a desfășurat pe Zoom și doamna învățătoare ne-a surprins prezentându-ne mediile pe niște inimioare, în loc de diplomă.

Deși clasa a II-a a început fizic, nu a durat decât o lună de zile. După aceea am intrat din nou online, tot restul semestrului I desfășurându-se astfel. Deși niciunul dintre noi nu și-a mai dorit acest lucru, am depus cu toții eforturi și am fost înțelegători pentru a continua materiile.

Deși a fost interesant să participăm la ore chiar și în pijamale sau să facem sport în fața tabletei, tot este mai frumos la școală, față în față, împreună cu colegii și doamna învățătoare.

POP MARIA OLIVIA, clasa a II-a, Colegiul Național “Unirea” din Târgu-Mureș

 

Anul trecut, pe data de 21 martie, am aflat că nu vom putea ține orele la școală pentru o perioadă de timp deoarece un virus ne amenință sănătatea, chiar viața. După câteva zile de pauză, profesorii ne-au comunicat că această situație va persista ceva timp și nu putem să rămânem pe loc cu materia. Așa că școala noastră a luat hotărârea de a susține cursurile online, pe platforma “Zoom”. Aceasta ne-a permis să putem învăța în continuare.

În fiecare zi mă trezeam, îmi făceam rutina zilnică de dimineață, iar apoi mă pregăteam pentru începerea cursurilor, la ora 9. Durau între 40-30 min, cu pauze de 15 min. Au fost câteva materii la care nu am intrat pe platformă. Am făcut doar niște lucruri mărunte, pentru note.

Mie chiar mi-a plăcut acea perioadă, deoarece nu eram nevoită să-mi duc ghiozdanul greu în spate și, chiar dacă timpul acordat orelor era puțin mai scurt, profesorii mei își dădeau silința să ne explice cât mai bine lecțiile și nu ne dădeau prea multe teme. Asta nu însemna că nu am învățat, ba dimpotrivă, luam treaba asta foarte în serios și cu băgare de seamă. Îmi făceam toate temele și învățam la fiecare materie pentru că eram conștientă de faptul că școala va începe într-o bună zi și nu voiam să rămân cu “cratere” și lipsuri în cultura mea (așa cum au fost unii când s-au întors la școală).

Așa am continuat toată clasa a V-a. Apoi a venit vacanța de vară, care a fost o perioadă destul de fericită. Dar a trecut și ea, iar în septembrie ne-am întors la școală. Dar nu a durat prea mult, ar fi fost prea frumos, iar la sfârșitul lui octombrie ne-am reîntors în sistemul de predare online. Din nefericire, situația epidemiologică avansează, supunându-ne din nou un set de reguli, pe care toată lumea îl cunoaște. Eu îmi fac în continuare datoria de elev, intru la toate orele, răspund, sunt activă și atentă. Cred că din această cauză nu am probleme și recunosc că nu îmi place să-mi creez probleme. Fac tot posibilul să le evit, indiferent de natura lor.

Cartea pe care am descoperit-o în timpul școlii online se numește “Grădina secretă”, scrisă de Frances Hudgson Burnett. Este vorba despre o fată pe nume Marry Lennox, care crește în India, iar apoi este trimisă să locuiască cu unchiul său, Archibald Craven, un om înstărit. Marry descoperă o grădină secretă și începe să dezvolte o pasiune pentru natură, făcându-și prieteni minunați. Doar atât vă pot spune, restul vă las să-l descoperiți singuri. Această carte este potrivită pentru toate vârstele și o recomand deoarece este minunată.

DARIA COMES, clasa a VI-a B, Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Mureș

 

 

Lasă un comentariu