Învierea Domnului semnifică triumful vieții asupra morții.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, în biserici se face slujba Învierii. Se veghează cu foc și lumină aprinsă, așa cum ostașii puși de iudei au vegheat mormântul lui Iisus. Credincioșii, îmbrăcați în haine noi, iau pasca și bucatele pregătite și merg la biserică. Cei care lipsesc vor petrece anul în boli, necazuri și nevoi.
După ce preotul a anunțat Învierea, credincioșii se întorc la casele lor, cu lumânarea aprinsă.
Există credința că Raiul se deschide în noaptea Învierii și rămâne astfel șapte zile, până în Duminica Tomii sau chiar până la Ispas și Rusalii. De aceea în biserici se scoate și se pune deoparte, toată Săptă-mâna Luminată, ușa de la mijloc a altarului - “Ușa Raiului”.
Cine moare în ziua de Paști sau în Săptămâna Luminată merge de-a dreptul în Rai, iar cine se naște în aceste zile va fi norocos toată viața.
Tradiții și obiceiuri de Sfintele Paști
Lumânarea Învierii trebuie păstrată tot anul pentru a fi aprinsă în situații primejdioase. Ea mai este purtată de fete în sân pentru a fi luminate, văzute și iubite ca ziua Învierii în Biserică.
La masa din prima zi de Paști trebuie să participe toți membrii familiei. Se mănâncă ouă roșii, pască, drob și friptură de miel. Conform unui obicei, în ziua de Paști, bărbatul trebuia să ciocnească un ou roșu cu soția sa, pentru a se întâlni și pe lumea cealaltă. Oul se tăia în feliuțe mici și toți membrii familiei mâncau din el. Se credea că, dacă se rătăceau, era de ajuns să își amintească persoanele cu care au mâncat oul de Paști pentru a se putea întoarce acasă.
În unele zone ale țării, în a doua zi de Paști, are loc “udatul” sau “udătura”, când feciorii stropesc fetele cu apă sau parfum. Acest obicei semnifică purificarea.
