DĂM VESTE
De când făcut-ai încă minuni dumnezeiești
Cutreierând prin lume de Tine toți să știe,
Ne-ai întărit credința, că cel promis Tu ești
Și Iertătorul fi-vei, de-atunci până-n vecie.
Nicicând a noastre lacrimi n-au vrut să se usuce
Și-amarnica trădare n-am vrut ca s-o uităm,
Când pironit în cuie pe Însfințita Cruce
Crezut-am că te pierdem și morții noi te dăm.
Cu Tine, sus pe cruce, păcate de-altădată
De noi nemerniciții făcute-n șir de vieți,
Luatu-le-ai să-ți fie durere încarnată
Ca să le simți pe toate și toate să le ierți.
Te-ai dus apoi în moarte ca orice muritor
În lacrimi șiroite a Maicii Născătoare,
Lăsându-ți ca să-ți moară ce-avut-ai muritor
Și-ai re-nviat ființă pe veci nemuritoate.
Ne-am bucurat, Mărite și-atuncea am știut
Că Tu ne ești de-a pururi al nostru Împărat,
De-aceea-n an dăm veste ființelor din lut,
Că Iertătorul nostru HRISTOS A ÎNVIAT!
SĂRBĂTORI LUMINATE CU LINIȘTE ȘI PACE!
