SĂRBĂTOAREA LUMINII - ÎNVIEREA DOMNULUI - LA ORTODOCȘI

Cea mai mare sărbătoare a creștinătății, a cărei semnificație crește cu timpul, fiind tot mai încărcată de înțelesuri și profunzimi spirituale a căror tălmăcire pot fi relevate doar de cei aleși. Sărbătoarea Învierii Domnului ISUS are loc, în fiecare an, la date diferite, distincte de alte culte. În acest an, după o lungă așteptare a libertății de manifestare religioasă a fost sărbătorită în același timp, dar separat, atât de ortodocși, greco-catolici și sectanți, marea și Unica Sărbătoare a Luminii Sacre și a bucuriei Triumfului Vieții, după cele 6 săptămâni de post premergătoare Săptămânii Mari, cunoscută la noi ca Săptămâna Sfintelor Pătimiri. În această ultimă săptămână de pocăință, abstinență și rugăciune pentru purificarea sufletului și a trupului, Joia Mare este cunoscută prin slujba Deniilor Celor 12 Evanghelii. Participarea mea la această liturghie a fost cea mai înțeleaptă alegere pentru Mănăstirea Sf. Ilie Tezviteanul de la Sânger - Cipăieni. Despre ea am avut multe ocazii să relatez de-a lungul celor 10 ani de ființare, prin instalarea preotului duhovnic ILIE OVIDIU și a celor 4 maici care îl însoțesc: maica stareță Varvara alături de cele trei măicuțe, Livia, Maria și Raluca. Slujba avea loc după masa, desfășurându-se cu toată sfințenia omenească timp de peste trei ore. Nu pot să trec cu vederea acel moment miraculos, după scoaterea crucii din altar, pe umerii preotului Ilie Ovidiu și așezarea în fața celor prezenți. Era cea de-a șaptea Evanghelie citită, când s-a produs acel fenomen Divin pe care l-am trăit, simțind o mare fericire, ca un extaz, prin pătrunderea bruscă a luminii pe o fereastră din naos și localizarea ei asupra Crucii și a icoanei lui ISUS de pe iconostas. Nu știu câți au sesizat acest miracol al Luminii Divine, când afară cerul era înnorat și gata să se reverse! Mi-am dorit enorm să imortalizez aceste momente unice,despre care am comentat cu părintele la sfârșitul slujbei, lucru sesizat și de Sfinția sa. Toată atmosfera din acea biserică mi s-a părut mistică, încărcată de o energie Divină, care a pătruns în suflet și a luminat mintea și trupul nostru. În ziua următoare, vineri, cea mai tristă și îndoliată zi a sufletului omenesc, prin moartea lui ISUS, s-a desfășurat Denia Prohodului, cu aceeași rânduială duhovnicească, timp de câteva ore. În timpul desfășurării slujbei, maicile au dat răspunsurile la strană, cu multă pricepere și armonie. Apoi, preotul Ilie Ovidiu împreună cu părintele Gheorghe, mereu prezent, au scos pentru procesiune Sf. EPITAF, pe care era zugrăvită scena Punerii în Mormânt a Mântuitorului. Înconjurarea bisericii reprezenta drumul până la mormântul lui ISUS, închipuit de Sf. Masă a Altarului. Sf. Epitaf rămâne aici până la praznicul Înălțării Domnului. A urmat apoi, a treia zi, ziua cea mare și Sfântă, așteptată de credincioși, a ÎNVIERII DOMNULUI, care s-a petrecut la miezul nopții, după rânduiala știută. Desfășurarea evenimentului a fost fără cusur, prin atmosfera creată de slujitorii bisericii, cu multă dăruire, iubire și smerenie, prin dorința de perfecțiune,cum rar mai întâlnești acum. Totul a început prin cuvintele mult așteptate “Veniți de luați Lumină”, după care s-a înconjurat biserica de trei ori, toți fiind martori la mormântul Mântuitorului care A ÎNVIAT, care este izvorul Învierii noastre. După slujba de Utrenie, începută afară, se continuă în interiorul bisericii cu Sf. Liturghie la care toți creștinii prezenți s-au împărtășit cu CRISTOS cel ÎNVIAT. Un gest inedit, oferit de obștea mănăstirii, ca dar celor prezenți, a fost pachețelul cu cozonac și ou roșu, după care au fost distribuite tuturor paharele cu Pâinea și Vinul, numite generic, în popor, Paști. După aceste trei zile de doliu sufletesc, sărbătoarea se transformă în cea mai mare speranță concretizată prin Miracolul ÎNVIERII lui ISUS, care este revelația lui Dumnezeu Tatăl și ușa prin care se intră pentru a fi Mântuit. ISUS este dragostea eliberatoare a lui Dumnezeu, drumul Vieții și Adevărului, care dă siguranța Vieții Veșnice. ISUS este Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, care înseamnă Dragoste, Har și Mântuire!

CRISTOS A ÎNVIAT!

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Lasă un comentariu