Ducele de Wellington, care l-a înfrânt pe Napoleon, era, odată, cu mai mulți prieteni, la vânătoare. Au ajuns la poarta unei țarini, unde stătea de pază un băiat.
- Deschide poarta, băiatule, a strigat ducele.
- N-o deschid, a răspuns băiatul. Tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.
- Eu sunt ducele de Wellington și nu îngădui nimănui să mi se împotrivească, a zis ducele cu asprime.
Băiatul l-a salutat, atunci, cu respect.
- Acum vrei să deschizi?, a întrebat ducele.
- Nu, a răspuns băiatul din nou.
Marele duce nu ar vrea ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător față de tatăl său.
Wellington i-a întins băiatului mâna și a zis celor ce-l însoțeau:
- Ne întoarcem, domnilor. Dacă aș avea o mie de băieți ca acesta, aș cuceri lumea.
