RĂMÂI CU NOI

În urmă cu o săptămână, am trăit bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea sărbătorilor - cea mai veche și mai mare sărbătoare creștină. Duminica sau Ziua Domnului este închinată, îndeosebi, amintirii și slăvirii primei zile în care Dumnezeu, schimbând întunericul și materia, a creat lumea, iar Iisus a înviat din morți. De aceea, odată cu recunoașterea creștinismului de către Constantin cel Mare, în anul 313, Duminica a fost recunoscută și consfințită de către stat ca zi de odihnă, chiar pentru necreștini, rămânând astfel până astăzi, la toate popoarele creștine, zi săptămânală de repaus sau odihnă. “Aceasta este ziua pe care ne-a dăruit-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea”, au mărturisit preoții și toți creștinii la slujba Învierii. După Înviere, Hristos se arată Maicii Sale, Mariei Magdalena și celorlalte femei purtătoare de mir, apoi apostolilor, lui Luca și Cleopa, în drum spre Emaus. A rămas peste veacuri rugămintea lor, seara, la frângerea pâinii, când le ardea sufletul: “Doamne, rămâi cu noi...” Această cerință fierbinte este valabilă și pentru noi, pentru miile de credincioși mureșeni, care au trăit bucuria întâlnirii cu Mântuitorul. Mulțimea de credincioși, din care foarte mulți tineri, unii l-au întâlnit pe Hristos doar în ziua Învierii, trebuie să-I rămână alături, să nu aibă îndoieli despre dumnezeirea lui. Îndoiala lui Toma este încredințarea noastră pentru Învierea Domnului “Adu-ți degetul tău și pipăie urmele cuielor...pune mâna în coasta Mea și nu te mai îndoi, ci fii credincios...(Ioan XX, 26 -27) i-a cerut Mântuitorul lui Toma, cel care se îndoise de Învierea Sa. Oare, noi, creștinii de azi, nu ne regăsim, de multe ori, în postura apostolului Toma? Oare de câte ori am uitat să ne rugăm, spunând “Doamne, rămâi cu noi!”

Duminica a doua după Paști este dedicată Sfântului Apostol Toma. Născut în părțile Galileii, din părinți oameni cu carte și de alt neam, era printre cei mai tineri ascultători ai predicii Mântuitorului. Era un temperament rece, dar cu o inteligență ieșită din comun; nu credea până nu se convingea de un adevăr. Și-a însușit repede învățătura Domnului Hristos, dar era nedumerit asupra puterii Sale de a face minuni. Când Mântuitorul alege pe cei doisprezece ucenici, dintre aceștia nu a lipsit Toma geamănul. După prinderea Mântuitorului, Toma, ca și ceilalți ucenici, L-a părăsit pe Domnul, pentru a nu fi arestat și el. A fost cel care și-a dat seama de șarpele trădării, aflat în inima lui Iuda, și l-a dojenit. Iuda s-a spânzurat. După Înviere și arătarea Domnului, ucenicii au vrut să-l convingă de Înviere, dar el n-a vrut să audă, spunând: dacă nu voi pune eu degetele în aceste semne și mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. A opta zi, Mântuitorul se arată, Toma e înmărmurit, toată ființa sa era zbuciumată. După salutul sfânt “Pace vouă”, Mântuitorul se adresează lui Toma: Adu-ți degetul și pipăie semnele cuielor, adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu te îndoi, ci fi credincios…”. Toma, cu ochii plini de lacrimi, a zis “Domnul meu și Dumnezeul meu…” Mântuitorul, primindu-l în brațe, adaugă: Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut, fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut…” (Ioan XX,29)

Adunarea Sfinților Apostoli, după Pogorârea Duhului Sfânt, hotărăște ca Apostolul Toma să meargă pentru propovăduirea Evangheliei în Orientul misterios, la parți, la perși. Trece în India, pe Valea Indului și Gangelui, răspândind noua învățătură. Cunoscând limbile respective, a adus mulți cugetători și vechi înțelepți indieni și babilonieni la credința creștină. A înființat în Malambar, în sudul Indiei, prima comunitate creștină, care îi poartă numele și astăzi. A fost jupuit de viu în ziua de 6 octombrie și aruncat în lacul cu crocodili. Avea aproape 90 de ani. Biserica din India de sud, Malambar, îi poartă numele și astăzi, iar conducătorul ei se intitulează Mar Thoma, adică urmașul Sfântului Apostol Toma. Biserica Orientală din Malambar a rămas izolată de restul lumii creștine și abia în zilele noastre s-au reluat contactele cu ortodoxia. Justinian a fost primul patriarh ortodox care a vizitat, în 1969, Biserica înființată de Sfântul Apostol Toma.

Plini de credință nefățarnică, pătrunși de convingerea ridicării dintre morți a Domnului, să spunem și noi “Doamne, rămâi cu noi!”

Lasă un comentariu