* Natura este o carte frumoasă și glorioasă. Fericit cel ce-o ascultă și o înțelege.
* Pe vârfurile munților, sufletul se înalță, inima prinde puteri, gândirea participă la pacea profundă a naturii.
* Fiecare lucru, în natură, dăruiește omului fructul pe care-l produce, binefacerile care-i sunt proprii. Toate obiectele îl servesc pe om după legile lor specifice: soarele îi dă lumină, focul căldură, animalul instinctul, floarea parfumul său - este felul lor de a-i iubi.
* În anumite clipe misterioase, natura pare că gândește, visează, tresare la unison cu pulsația vieții universale.
* Natura nu uită pe nimeni.
* Căci suntem flori și ramuri, și limpezimi curate.
Suntem natura, sursa eternă, triumfală,
Ce stinge orice sete și orice aripi spală,
Dar de-nțelepți pătrunse, și câmpuri și păduri,
Chiar spiritelor înălțate aduc învățături!
* Nimeni în această lume nu se poate sustrage fascinației cerului albastru, copacilor verzi, nopții întunecate, vuietul vântului, cântecului păsărilor.
* În veșnic dialog cu omul, natura îl face să înțeleagă viețuitoarele, care sunt semnele sale, alfabet formidabil și profund.
* Natura este un torent de viață și lumină.
* Atunci când omul comite anumite fapte brutale, inutile și din pură plăcere, natura pare că-l privește și îl vede; atitudinea sa pare posomorâtă, iar liniștea înspăimântătoare.
* Farmacia eternă a florilor și a metalelor, numită natură și făcută dinadins pentru veșnicul bolnav numit om.
* Inima rănită își află blânde leacuri,
În legănări de codri, în ceața de pe lacuri,
În munții unde veșnic par ierni ce s-au oprit.
În steaua ce asemenea speranțelor stinghere
Apare-atunci când ziua piere,
Unind amurgul cu răsărit.
* Natura vine în ajutorul tuturor părăsiților.
Acolo unde totul lipsește, ea se dăruie întreagă.
Ea înflorește și reînverzește sub toate prăbușirile.
Ea este iederă pentru pietre și dragoste pentru oameni.
