IN MEMORIAM LUCIAN BLAGA

Distribuie pe:

În cultura română, Lucian Blaga reprezintă cea mai mare personalitate creatoare a secolului XX. Opera sa - de poet, filozof, eseist, dramaturg si traducător de poezie - constituie o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspirație națională, alimentată de o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman: filozofie si știință, istorie și religie și, îndeosebi, domeniul complex și controversat al artelor.

Lucian Blaga (9 mai 1895 - 6 mai 1961) s-a născut în satul Lancrăm (județul Alba) din centrul Transilvaniei; a studiat la Sibiu și la Brașov și a urmat studiile teologice la Viena. După o perioadă de aproape șapte ani în diplomație, la Berna si Lisabona, a devenit profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, unde s-a creat special, pentru el, catedra de Filozofia culturii, domeniul principal al activității sale de intelectual. Patru trilogii configurează gândirea sa filozofică: Trilogia cunoașterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor și Trilogia cosmologică. În sistemul său metafizic, accentul cade atât pe problema ontologică și cosmologică, cât și pe căutarea gnoseologică.

Viziunea filozofului a fost împărtășită de poet, a cărui operă lirică demonstrează influența expresionismului german. Expresionismul lui Blaga are o coloratură distinct românească: el constituie o investigare a latențelor tradiționale autohtone. Opera sa lirică, publicată în volume precum “Poemele luminii”, “Pașii profetului”, “În marea trecere”, “Laudă somnului” manifestă o preocupare pentru morfologia miracolului.

Aceeași preocupare pentru miracol se face simțită în piesele sale de teatru, care pot fi privite ca un teatru de idei poetice. Piesele sale tratează teme precum istoria și naționalismul, subiecte religioase și mitice, grevate pe fondul eresurilor populare românești.

“Meșterul Manole”, cea mai cunoscută piesa a sa, tratează problema eroismului și a sacrificiului necesar creației.

Însă, dacă Blaga a manifestat un mare interes față de geniul nostru popular, geniul universal l-a fascinat de-a dreptul. Poeziile traduse din mari poeți ai lumii, incluzând capodopera lui Goethe, “Faust”, dovedesc talentul său poetic și elasticitatea gândirii sale.

Blaga a murit în 1961 (la vârsta de 66 de ani), într-un moment în care poetul nu-și epuizase nici pe departe resursele creatoare. Moartea sa prematură a fost deznodământul inevitabil al lungilor ani de persecuție din partea regimului comunist, care l-au transformat pe Blaga într-un paria social.

Adversitățile cu care s-a confruntat Blaga în timpul vieții vor fi mai bine percepute dacă ne gândim că în anii '50, când Blaga a fost nominalizat pentru premiul Nobel, autoritățile române ale timpului nu i-au permis să răspundă anunțului făcut de Academia Regală din Suedia. Însă, dacă autoritățile timpului i-au anulat dreptul la Premiul Nobel, nimeni nu va putea influența destinul operei pe care Blaga a lăsat-o urmașilor săi.

VEI PLÂNGE MULT ORI VEI ZÂMBI?

Eu

nu mă căiesc,

c-am adunat în suflet și noroi-

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineață-ți va ucide-odată visul,

că sufletul mi-așa curat,

cum gândul tău îl vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineți,

în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:

 “Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

 CÂNTEC ÎN DOI

Și vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustăm

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm

brândușile ardorii

să înflorească iar' în noi

și-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi -

nu știm, dar suntem doi.

LUCIAN BLAGA

Lasă un comentariu