SPECIALIȘTII NU AU ÎNCĂ O IDEE CLARĂ - ACTIVITATEA SOLARĂ PROVOACĂ MANIFESTĂRI CLIMATICE EXTREME?

Distribuie pe:

Toată lumea este îngrozită de ravagiile provocate de taifunul Haiyan, considerat o adevărată bombă atomică meteorologică. Dar sunt aceste manifestări climatice extreme rezultatul activităților industriale excesive, la nivel mondial , sau ele sunt legate de activitatea solară extremă? Specialiștii sunt împărțiți.

Multă lume se încurcă în termeni: taifun, uragan sau ciclon? Dilema este simplu de rezolvat, pentru că, până la urmă, taifunul, uraganul sau ciclonul sunt termeni care desemnează unul și același fenomen meteorologic care provoacă o furtună violentă, care dezvoltă o putere ce poate echivala cu până la 10 bombe de tipul celei lansate la Hiroshima și cu viteze ale vântului care depășesc 120 de kilometri pe oră. Fenomenul este denumit taifun, dacă are loc în Pacificul de Vest sau în Oceanul Indian, cum este cazul lui Haiyan, iar dacă are loc în Caraibe și Marea Arabică, atunci se numește uragan și, respectiv, ciclon. Fenomenul este impresionant, dovadă că el a fost și subiect de film. Cei de vârsta a treia își amintesc, cu siguranță, filmul francezului Yves Chiampi din 1957, “Taifun la Nagasaki” (Typhon sur Nagasaki), cu Jean Marais, Danielle Darrieux și Keiko Kishi în rolurile principale. Numai că, atunci când taifunurile se pornesc, literatura se transformă în tristă realitate, măsurabilă pe o scară a dezastrului produs. Pe scara Saffir-Simpson, cicloanele, termenul generic pentru aceste furtuni devastatoare, sunt clasificate în cinci categorii, în funcție de forța vânturilor și de potențialele pagube. Supertaifunul Haiyan este un ciclon din categoria 5, cea mai înaltă, cu vânturi maxime estimate la 315 kilometri pe oră și rafale care pot ajunge la până 380 kilometri pe oră, potrivit Agenției japoneze de meteorologie și Centrului american de previziune a cicloanelor tropicale. Intensitatea taifunului Haiyan a oscilat, la punctul său culminant, ne spun specialiștii, undeva între 870 și 895 de hectopascali (hPa) și ar putea fi cel mai violent ciclon măsurat până acum.

Recordul anterior îl deținea ciclonul Tip, din oceanul Pacific, cu 870 de hectopascali, înregistrați la 12 octombrie 1979, cu vânturi maxime estimate, atunci, la 305 kilometri pe oră, potrivit Meteo France. Pentru cine își imaginează că insulele Filipine sunt lovite pentru prima oară de un taifun, este bine de știut că, în fiecare an, între lunile iunie și octombrie, insulele Filipine sunt măturate de circa 20 de furtuni puternice, în vreme ce, la scară mondială, în apele tropicale se formează în jur de 80 de cicloane pe an.

Pană la urmă, cicloanele sunt, într-un fel, benefice pentru planetă pentru că ele exercită rolul unei uriașe ,,valve de siguranță” care evacuează excesul de energie acumulat de oceane, în zonele tropicale. Oarecum, acest rol de valvă de siguranța îl joacă și cutremurele. Fiind un fenomen amplu, cu diametre între 500 și 1.000 kilometri, traiectoria cicloanelor, cel puțin în ultimele patru decenii, este monitorizată internațional, sub coordonarea Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), care are centre la Miami, Tokyo și Honolulu.

Cicloane tot mai violente

În ultimii ani, de fiecare dată când se înregistrează un fenomen meteo extrem, mass-media scoate în față sintagma înfricoșătoare și extrem de vagă, ,,încălzirea globală”. Oameni mai serioși, climatologii, nu au stabilit însă existența unei legături formale între cicloane și procesul de încălzire globală, dar, culmea, se așteaptă în viitor la fenomene meteo tot mai violente, ca urmare a creșterii temperaturii oceanelor.

Atunci când vorbim despre temperatura oceanelor, observația este reală, pentru că, până la urmă, oceanele și mările, care acoperă 70 la sută din planetă, sunt principalele responsabile de efectul de seră datorat emisiilor de CO2 și de-abia după aceea activitățile industriale, acestea într-o măsură mult mai mică, în acest domeniu al schimbărilor climatice, ca și în altele, de altfel, certitudinile științifice sunt în număr foarte mic. Încă suntem în plasa ipotezelor de lucru. Și ipotezele se amestecă, fiind greu de extras o teorie valabilă.

Așa se face că, în timp ce în Filipine se numărau morții și se evaluau pagubele materiale după trecerea taifunului Haiyan (numărul celor decedați ar putea depăși 10.000), la Varșovia s-a desfășurat a 19-a Conferință ONU privind schimbările climatice, la care au participat 190 de state și o armată de experți. Chiar și așa, lucrurile nu sunt foarte clare.

În studiul cicloanelor există multe carențe, printre care și cea a lipsei bazelor de date omogene, întrucât, înaintea anilor '70, nu existau sateliți care să studieze aceste fenomene, cum explica un cercetător francez. Chiar și atunci când experții vorbesc despre încălzirea mărilor și oceanelor, extrem de puțin semnificativă, ei nu știu dacă fenomenul poate fi pus pe seama activităților umane sau dacă el este rodul ,,variațiilor naturale” ale planetei. În lipsa acestor certitudini, specialiștii de la Grupul de Experți în Evoluția Climatului (GIEC) estimează, doar pe baza unor modele climatice computerizate, că, în viitor, cicloanele vor deveni mai violente și vor aduce cantitate tot mai mare de precipitații. Dar și aceste modele climatice pot fi eronate, rezultatul putând fi viciat de datele și formulele matematice folosite. Pentru că evaluările altor experți indică probabilitatea unui număr mai redus de cicloane în viitor! În fine, confirmând că acestea vor fi mai bogate în precipitații.

Ra, zeul tutelar

Pentru viața de pe Pământ, Soarele este esențial, fără el, nimic nu ar exista, așa cum credeau și vechii egipteni. Astăzi, cercetătorii pot spune chiar mai mult decât atât. În această toamnă, Soarele se afla în perioada de maximum a activității sale, conform ciclului de 11 ani. Activitate maximă înseamnă o activitate intensă a petelor solare, unele cu diametru egal cu cel al Pămâtului, care afectează și viata terestră. Numai că, în aceasta toamnă, cercetătorii au observat că ,,maximum-ul” normal este de fapt un ,,minim”, într-un mod cu totul ciudat. ,,O glumă”, cum spune Jonathan Cirtain, de la Administrația Națională americană pentru Aeronautică și Spațiu (National Aeronautics and Space Administration), care face parte din echipa care urmărește activitatea satelitului nipon Hinode, care cartografiază câmpurile magnetice solare. Oamenii de știință nu înțeleg, deocamdată, dacă această acalmie este temporară sau reprezintă începutul unei perioade mai lungi de declin al activității solare care poate contribui la încetinirea procesului de încălzire globală. ,,Nu există niciun om de știință, în viață, care să mai fi văzut vreo dată un ciclu solar atât de slab ca acesta”, susține Andres Munoz-Jaramillo, care studiază ciclurile solare la Centrul Haryard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, Massachusetts. Pentru a complica și mai mult misterul acestui maximum solar, Soarele trece și printr-una dintre cele mai bizare inversări magnetice din istoria observațiilor astronomice. Deocamdată, oamenii de știință nu-și pot explica raritatea petelor solare din această perioadă.

Prin comparație, în perioada de maximum solar din luna noiembrie a anului 2003 s-a produs cea mai violentă furtună solară din istoria cunoscută a activității solare! În lipsa certitudinilor, cercetătorii avansează supoziții. Astfel, câțiva oameni de știință au speculat că Soarele ar putea să reintre într-o perioadă prelungită de relativă acalmie, spre deosebire de perioada de activitate intensă ce a început odată cu anii '40 ai secolului trecut. Și dacă lucrurile stau așa, scăderea activității magnetice poate încetini procesul de încălzire globală. Cu alte cuvinte, apa oceanelor s-ar putea răci în viitorul apropiat. Pănă la urmă, trebuie să fie vorba de un ciclu climatic care provoacă fenomenele meteorologice extreme și nicidecum activitatea industrială umană, oricât de mult ar fi crescut ea în ultimele decenii.

Lasă un comentariu