* “Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri și Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecați și voi, cine de cine să asculte mai întâi: Dumnezeu de om sau omul de Dumnezeu?”
***
* “Voi știți despre Iisus o mulțime de lucruri, dar încă nu-L știți pe El. Și până nu-L găsești pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine; nu-ți găsești nici sensul tău, nici sensul lumii”.
***
* “Nu este stăpânire decât numai de la Dumnezeu (Romani 13,1).
Deci, primim divinul stăpânirii, dar refuzăm păcatul ei... Să fiți pregătiți să puneți capul pe butuc, dacă credința o va cere. Unei stăpâniri de stat, sau conducătorilor ei, care nu se supune lui Dumnezeu, nici Sfânta Biserică și slujitorii ei nu trebuie să i se supună. Din toate tipurile se știe că, atunci când puternicii vremii ridicau mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dăinuit mult puterea lor”.
Preot Arsenie Boca (1910-1989), părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român, scriitor bisericesc, a fost stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi de la Mănăstirea Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu, iconostasul de la Mănăstirea Prislop, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București, Biserica din Bixad-Covasna, scena intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, din Ateneul Român ș.a. Este considerat, de unii dintre ucenicii săi, cel mai mare duhovnic român ortodox al sec. XX. La mormântul său din Țara Hațegului se perindă, zilnic, mii de oameni.
S-a născut în satul Vața, din județul Hunedoara, pe vremea aceea Austro-Ungaria. A urmat Liceul Ortodox “Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție. În anul 1933, absolvă Academia Teologică din Sibiu. Primește o bursă din partea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan, o bursă pentru a urma Institutul de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursurile la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic. Fascinat de lucrarea Sf. Ioan Scărarul “Scara dumnezeiescului urcuș”, o traduce în numai 5 luni, dar ea nu vede lumina tiparului. Călătorește la Muntele Athos, trimis de chiriahul Nicolae Bălan, pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Este coautorul la primele 4 volume ale Filocaliei traduse de părinte prof. Dumitru Stăniloaie, numai că istoriografii timpului au uitat să menționeze acest aspect. În anul 1940, este tuns în monahism, iar în 1942 este hirotonit preot și numit stareț la Mănăstirea Brâncoveanu. Până în anul 1989, când părintele Arsenie Boca avea 79 de ani și a murit, a fost hărțuit, tot timpul, de forțele comuniste ale timpului. Este înmormântat la Mănăstirea Prislop, loc care, după ani și ani, devine un loc de pelerinaj, unic și istoric, datorită faimei sfinției sale. Rămân câteva scrieri literare de mare însemnătate, printre care: “Cărarea împărăției”, “Lupta duhovnicească”, “Cuvinte vii”, “Trepte spre viețuirea în monahism” ș.a.
Vorbe de duh:
** - “Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine”.
** - “Dacă nu poți vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei”.
** - “Cea mai lungă cale este cea de la urechi la inimă, adică de la informație la convingere”.
** - “NU suntem din maimuță, dar mergem cu pași repezi spre ea”.
