- Singurătatea certărețului este asemănătoare cu cea a omului tare singuratic.
- Până una-alta, rostul omului este să trăiască, nu să existe.
- “Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trăitor sunt”. (PS.39:4). Psalm însoțitor deslușirii înțelesurilor înțelepte ale icoanelor unei Sfinte Troițe, înălțată în vecinătatea Bisericii Ortodoxe “Mihail și Gavril”, din vatra satului sibian Valea Viilor, fostul Vorumloc de altă dată, așezarea natală a muzicianului-compozitor Marțian Negrea (1893-1973).
- Și era atâta democrație în acea țară fără nume, încât pentru trăitorii ei totul devenise obligatoriu. Inclusiv liniștea și somnul. Așa se petrec lucrurile în acele țări în care democrația este anapoda înțeleasă și respectată. Nu ca la noi, unde oricine are dreptul să spună prostii și adevăruri mincinoase.
- Omul este precum drumurile: toate sunt călătoare, însă nu toate ajung la destinație.
- Sarmizegetusa este nu numai dacică și romană, dar și un fel de Porțile de Fier ale Grădiștei Muncelului.
- Dragi români din România, vă îndemn să nu obosiți în a le reaminti neprietenoșilor voștri vecini de la Soare Apune că prin răsunătoarea victorie de la Zemun-Belgrad, din 11 august 1465, a armatelor conduse de nepotul și fiul de voivod și de cneaz român, Ioan (Iancu) de Hunedoara (1407-1456), țări precum Italia, Ungaria și Austria au scăpat de islamizare. Și mai spuneți-le și că acel viteaz domnitor era tatăl lui Matei Corvin. Adică părintele celui mai destoinic, cuminte și longeviv rege pe care l-au avut ungurii în întreaga lor existență, ca popor. El domnind 32 de ani, fără întrerupere. Respectiv: între anii 1458-1490.
- Pe un fecioraș de oier, dintr-un sat al Mărginimii Sibiului, l-am auzit cântând, în vreme ce îndesa făina de grâu în sacii țesuți din fire de in și cânepă de vrednica sa străbunică: “Glasul morilor de apă,/ Glasul morilor de vânt,/ Glasul morilor suave,/ Care macină Romanța/ Zilelor de mâine./ Glasul dătător de Pâine,/ Care-mbracă în alb veșmânt/ Năzuința și speranța”. Iar acea zi a măcinișului era ziua în amiaza mare. Atunci când soarele ajunsese taman sus de tot, în vârful Cerului albastru.
- Am cunoscut o femeie care își adora soțul precum câinele credincios stăpânul.
- Să ai curaj înseamnă să faci ceea ce îți este frică să faci.
- Lipideie spălate și bătute cu maiul în apa limpede a râului de munte, iar apoi înălbite și zvântate la dogoarea drăguțului și Dumnezeiescul Soare.
- Nu există alb fără negru, nici fericire fără nefericire. Nu se poate una fără alta.
- Tristețea unui vers: “Mă usuc în picioare,/ De neagra și reua singurătate./ Pustietate e pe oriunde mă duc/ Și pe oriunde mă întorc”.
- Anton Pan (1790-1854): “Nici unele nu sunt rele dacă te deprinzi cu ele”; “Mai bine să fii stăpân mic decât slugă mare”; “Copilul se-nvață când nu se răsfață”.
- În toamnele târzii, măcar din două în două zile și nopți, în Munții Făgăraș fie că ninge, fie că plouă, după care aspra iarnă cuprinde, cu gerurile și zăpezile ei, tot ce-i iese în cale.
- Unde ești ? Când ai sa vii!
- De bucuria revederii, ochii mamei mele se umplură de lacrimi.
- Ecoul este atunci când ți se aude vocea auzindu-te.
- Prietenii de îndată te uită, dușmanii niciodată!
