VIAȚA-I ÎN SCHIMBARE

În nebuna vreme, mult prea încâlcită,

Nimeni vreme n-are de nimic un pic,

Viața e întoarsă și nenorocită,

Fără vlagă-i toată, parcă-i împietrită,

Iară noi, cu toții,

suntem un nimic.

Inima-i răcită, n-are-nfiorare,

S-a închis în sine, findcă-i este teamă

De ceva ce încă simte fiecare

Că prin jur îmi umblă și e cela care

Într-o săptămână,

face-te-o nimic.

Moartea, bucuria, sufletu-i nu-l saltă

Cum făcea odată simțitorul gând,

A uitat cum fosta-n vremea cealaltă

Când visări și simțuri fost-au laolaltă

Iar acuma-s toate,

pulbere în vânt.

Păi așa de-o ținem, apoi până-n vară

Fi-vom noi cu toții jalnice stafii,

Umbre de lunatici, care-mi umblă-n seară

Printre cimitire, ca figure de ceară

Care de acuma,

nu-s mai oamenii vii.

Voi, păpuși de cârpă, voi nesimțitori,

Nu vedeți cum lume mi se schimbă-n dată?

Cum în scurtă vreme fi-veți jucători

La stăpânii lumii, marii profitori,

Unde voi robi-veți,

viața voastră toată.

Lasă un comentariu