LA CASA MEMORIALĂ “AVRAM IANCU” DIN TÂRGU-MUREȘ A AVUT LOC SIMPOZIONUL CU TEMA “CONSTANTIN ROMANU-VIVU”, DEDICAT ÎMPLINIRII A 200 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA

Distribuie pe:

La Casa Memorială “Avram Iancu” din Târgu-Mureș, cu începere de la ora 17, a avut loc simpozionul dedicat memoriei lui Constantin Romanu-Vivu, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui patriot, devenit martir al Revoluției de la 1848-1849.Gazda evenimentului a fost Ioan Berța, președintele Societății Cultural-Patriotice “Avram Iancu”. După intonarea Imnului Național al României și al S.C.P. “Avram Iancu”, Ioan Berța s-a declarant pe deplin mulțumit de faptul că i s-a dat prilejul găzduirii unui eveniment științific de o asemenea importanță, prezentând apoi invitații care au ținut prelegeri despre Constantin Romanu-Vivu: Valentin Constantin Bretfelean, director al Asociației Culturale “Constantin Romanu-Vivu” și director al editurii cu același nume, prof. drd. Simion Bui, prof. Dimitrie Poptămaș, președinte al Fundației Culturale “Vasile Netea” și publicistul Ilarie Gheorghe Opriș, președinte al Societății Culturale “Sfântu Gheorghe”. A subliniat apoi că și-ar dori ca astfel de evenimente să se repete cât mai des posibil, în clădirea în care a locuit Avram Iancu și se întâlnea cu prietenii săi, clădire pe care Societatea Cultural-Patriotică “Avram Iancu” a obținut-o doar în proporție de o treime, nu în totalitate, cum ar fi firesc. Valentin Constantin Bretfelean a oferit date foarte importante despre viața și activitatea lui Constantin-Romanu-Vivu, apreciindu-l ca “cel mai important personaj de la Revoluția Pașoptistă, pentru zona Târgu-Mureș și zona adiacentă” fiindcă, pe lângă faptul că a fost prefectul Legiunii a XII a lui Avram Iancu, “a fost adevărata legătură vie între revoluționarii români din Muntenia, conduși de Nicolae Bălcescu, și din Moldova. A fost liantul Revoluției pașoptiste și a avut un rol extraordinar în tot ceea ce privește organizarea Revoluției Pașoptiste. Din scrisoarea lui către Golescu, rezultă foarte clar că, Constantin Romanu-Vivu venea de la București în Transilvania, pleca din Transilvania în Moldova și executa acele comandamente majore ale Revoluției Pașoptiste, moment premergător Micii Uniri și Marii Uniri a României”. Constantin Romanu-Vivu s-a născut la 13 mai 1821, în satul Pintic, comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud, lângă județul Mureș. Este strănepotul lui Miron Cristea, după mamă. În anii 1842-43, la vârsta de 21-22 ani, a fost la Seminarul Teologic de la Blaj, de unde a fost exclus împreună cu alți 12 seminariști pentru motive inventate, deoarece promova ideile pașoptiste în rândul seminariștilor, idei preluate de la Simion Bărnuțiu. Urmează apoi Liceul Piariștilor din Cluj-Napoca. A fost întemeietor al Societății “Aurora” și a foii literare “Zorile”, fiind în avangarda organizării acțiunilor social-patriotice a românilor transilvăneni. Își continuă liceul la București. Acolo se implică în organizarea activității revoluționarilor. I s-a dat chiar și plasa (acum județ) Teleorman pentru a-i organiza și pe munteni în perioada premergătoare Revoluției Pașoptiste. În luna mai a anului 1842, la Blaj, a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu, împreună cu preotul Grigore Moldovan, unchiul său. “Constantin Romanu-Vivu are trei recorduri care nu vor fi egalate de nimeni, vreodată. Primul record, este că la 11 iunie 1848 a fost primul purtător al drapelului roșu-galben-albastru, prima dată când drapelul s-a purtat oficial. În fresca ce a fost mult publicată, Constantin Romanu-Vivu apare cu drapelul în mână, când s-au dus să conteste Regulamentul Organic”. Apoi este numit prefectul Legiunii a XII-a, poartă bătălii la Ațintiș, Cecălaca, Iernut și Cuci, unde iese învingător. Al doilea său record, îl reprezintă ca fiind primul român care a condus Cetatea Târgu-Mureșului. Al treilea record este că a fost singurul care nu a rănit niciun civil, indiferent de etnia sa. Din nefericire, a avut un sfârșit tragic. Deoarece nu a fost posibil să fie judecat, neexistând niciun fel de probe împotriva sa, a fost preluat și se intenționa să fie dus spre judecată, la Cluj, și de acolo la Debrecen, dar între Sângeorgiu de Mureș și Târgu-Mureș a fost ucis în bătaie, iar cadavrul său aruncat în șanț, a fost preluat după trei zile și a fost înmormântat. Alte detalii interesante au fost prezentate în expunerea sa de prof. drd. Simion Bui, apoi de profesorul Dimitrie Poptămaș. În finalul dezbaterilor a luat cuvântul publicistul Ilarie Gheorghe Opriș, care a prezentat alte aspect importante, în principal legate de realizarea bustului lui Constantin Romanu-Vivu, care este amplasat în fața școlii din Sângeorgiu de Mureș. Ilarie Gheorghe Opriș a relatat că, în urma unei vizite pe care o făcuse renumitului istoric Vasile Netea, acesta i-a spus să-l caute la Deda pe sculptorul Ion Vlasiu și să-i transmită rugămintea sa de a face un bust a lui Constantin Romanu-Vivu și să i se ridice un monument.

Spațiul tipografic nu ne permite să intrăm în foarte multe amănunte legate de simpozion, dar, un lucru este cert: cine a participat la acest simpozion, și, în general, la simpozioane, a avut numai de câștigat, fiindcă se află multe lucruri puțin știute. La acest simpozion s-a oferit participanților publicația “Cronică sângeorzană”, cu număr festiv, dedicată exclusiv lui Constantin Romanu-Vivu. Au fost oferite și cărți: “Constantin Romanu-Vivu (1821-1849)”, ediție reeditată în 2021 de Asociația Culturală “Constantin Romanu-Vivu” din Târgu-Mureș; Vasile Netea, “Constantin Romanu-Vivu”, editată de Fundația Culturală “Vasile Netea”, și “Cântecele lui Iancu” de Traian Dragoș, editată tot de aceeași fundație culturală. Pe lângă acestea, Valentin Constantin Bretfelean, președintele Asociației Culturale “Constantin Romanu-Vivu”, a oferit medalioane cu imaginea lui Constantin Romanu-Vivu, pentru: Ioan Berța, Dimitrie Poptămaș, Simion Bui, Ilarie Gheorghe Opriș, Dragoș Burghelea, președintele Asociației “Dacii liberi”, ing. Titus Tinca, Laurențiu Ivan, artist plastic, Ioan Astăluș, sculptor, și Viorel Conțiu, ziarist. Finalul a aparținut momentului liric, prin poezii de Mircea Dorin Istrate, Dorian Marcoci, Silviu Rațiu și Valentin Constantin Bretfelean.

Lasă un comentariu