DACĂ UITĂM DE CE AM INTRAT ÎNTR-O CAMERĂ, NU ÎNSEAMNĂ CĂ NE VOM ÎMBOLNĂVI DE ALZHEIMER...

Distribuie pe:

Cercetătorii americani de la Universitatea Notre Dame și cei australieni de la Universitatea Bond, citați de descopera.ro, au dorit să afle de ce uităm scopul pentru care intrăm într-o încăpere, concluzionând că trecerea printr-o ușă și intrarea într-o altă cameră creează un blocaj în creier.

“Am numit acest fenomen efectul ușii, efect pe care fiecare dintre noi îl experimentează, de-a lungul vieții, chiar și cei cu cea mai bună memorie.

În primele cercetări despre creier, oamenii de știință au crezut că memoria umană era ca un dulap, cu numeroase sertare, în care se stocau mici cutii cu experiențele din viața noastră. Se presupunea că aceste cutii rămân în creier, pentru totdeauna, și, ori de câte ori ne amintim experiențele noastre, creierul poate deschide una dintre cutiile speciale.

Dar, în realitate, creierul nostru este mult mai complex și are capacitatea de a se schimba pe parcursul vieții. Amintirile umane sunt episodice și sunt percepute diferit, de la o persoană la alta. Spre exemplu, modul în care cineva își amintește un anumit incident, va fi probabil diferit față de modul în care o altă persoană își amintește exact același incident.

În urma studiului nostru, s-a observat că memoria participanților a fost mai slabă atunci când au intrat printr-o ușă deschisă, decât atunci când au mers pe aceeași distanță, în aceeași cameră, adică atunci când nu au intrat printr-o ușă deschisă.

Astfel, am observat că oamenii care treceau prin uși deschise experimentau o divizare a memoriei. La început, nu am reușit să descoperim deloc de ce apare acest fenomen, pentru că oamenii erau prea buni și își aminteau totul, așa că am făcut misiunea mai dificilă și le-am dat sarcina să numere înapoi, în timp ce se deplasau dintr-o cameră în alta. Uitarea a avut loc în acel moment, odată cu supraîncărcarea memoriei. Cu alte cuvinte, efectul ușii apare doar dacă suntem, din punct de vedere cognitiv, într-o stare vulnerabilă.

Însă, nu ușa în sine declanșează uitarea, ci trecerea la un mediu diferit. Un exemplu bun este deplasarea la un magazin universal. Pleci din casă cu o listă de cumpărături, schimbi mediul, iar când ajungi în magazin uiți multe lucruri pe care voiai să le cumperi. Creierul crede că se află într-un context diferit, iar amintirile pe care le-ai avut când erai în casă vor aparține altei rețele de informații.

Vestea bună este că trăirea unor astfel de episoade nu ne spune nimic despre memoria, inteligența sau abilitățile cognitive. Deci, când intrăm într-o cameră și uităm brusc de ce suntem acolo, nu trebuie să ne speriem că boala Alzheimer ne bate la ușă”, ne asigură oamenii de știință. (L.P.)

Lasă un comentariu