FILE DE ISTORIE LOCALĂ (XIV) VETERANUL GHEORGHE MÂTCĂ, DECORAT DE CINCI ORI, PENTRU FAPTELE SALE EROICE DE PE FRONTUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Între cei 24 de năndreni care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, soldatul Gheorghe Mâtcă a fost singurul care a primit cinci decorații, fiind avansat, în 1990, de la gradul de caporal (grad pe care îl primise pe front) la cel de sergent.

Născut în satul Nandra, la 9 octombrie 1922, ca fiu al lui Gheorghe Mâtcă și al Mariei, a urmat patru clase primare în satul natal. La 26 aprilie 1944, este mobilizat pe front, ca artilerist (aruncător de bombe, calibru 82, 120, 160), fiind încadrat la Grupul 57 Cercetare, cu gradul de caporal. La 2 martie 1945, în Munții Tatra Mică, din Cehoslovacia, este rănit, iar la 16 martie 1945 este internat în spital, unde va rămâne până la terminarea războiului.

Pentru faptele sale de vitejie, la 5 martie 1945, este decorat cu medalia ,,Bărbăție și credință”, cu Spade, clasa a III-a, citat în Ordinul de Zi, nr. 20, din 1945, iar o lună mai târziu, respectiv la 23 aprilie 1945, primește medalia ,,Virtutea Militară” de Război, fiind citat pe Ordinul de Zi, nr. 5 din 1945.

Conform precizărilor din Livretul Militar, în 1945 i se acordă Medalia ,,Victoria URSS”, numele complet al medaliei fiind ,,Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei, din 1941-1945”, având pe avers profilul lui Stalin, în costum de mareșal.

În 1954, este decorat cu medalia ,,Eliberarea de sub jugul fascist”.

În sfârșit, conform Legii nr. 68 din 15 iulie 1994, Președintele României, Ion Iliescu, îi acordă Medalia ,,Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, ,,pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, indiferent pe ce front și în ce perioadă.

Am fost extrem de indignat aflând că, în timpul regimului comunist, nu s-a putut constitui Asociația Veteranilor de Război, din cauza faptului că ar fi trebuit recompensați și cei care au luptat pe frontul de Est, ceea ce ar fi generat un conflict cu URSS.

În schimb, știu bine ce recompense primeau ilegaliștii, pentru că au avut ,,curajul” să citească Scânteia ilegală și să o dea mai departe! Se știe că, la 5 aprilie 1924, Guvernul prezidat de Ion I.C. Brătianu a scos Partidul Comunist din România (PCdR) în afara legii, pentru că acesta milita pentru autonomia provinciilor românești “până la despărțirea totală de statul român”, considerat drept “stat imperialist”. Dar reprezentanții comuniști au activat, în continuare, devenind ilegaliști, bucurându-se, ulterior, de numeroase privilegii: cazare gratuită la hotelurile partidului, reduceri la biletele de călătorie, tratamente medicale gratuite etc. Iar statutul de ilegalist se obținea foarte ușor, pe baza a două recomandări tovărășești. Așa s-a născut celebra vorbă: ,,Puțini am fost, mulți am rămas!”

O situație asemănătoare cu ilegaliștii o au falșii revoluționari din decembrie 1989. Iată un fragment scris, mai în glumă, mai în serios, de cunoscutul interpret de muzică populară, Ovidiu Purdea-Someș, într-o carte pe care am avut onoarea să i-o prefațez, intitulată Pedepsiți-mă pe mine! (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014): ,,Citesc cu uimire textul revendicarilor formulate de cel de-al III-lea Congres extraordinar al Revoluționarilor, desfășurat la Constanța, în 27-28 septembrie 2021: 40 ha de pamânt, 10 ha de padure, scutire de impozit pe orice fel de venit, scutire de taxe vamale, credite nerambursabile pentru construcții de locuințe, credite bancare cu dobânda salariaților bancii, medicamente și spitalizare gratuită, două locuri de veci, spații comerciale de minimum 10 mp, gratuitate pentru curent electric, telefon, abonament radio-TV, TV-cablu, consum de gaz, agent termic, 100 l benzină, gratuit lunar, cazare hotel 1 lună/an gratuit, transport CFR, Tarom și naval gratuit, o pensie de minimum 500 dolari pe lună pentru toată viața, 10 posturi de deputați și 5 de senatori... Lista e mai lungă, și cu mențiunea că de aceste drepturi să beneficieze și urmașii urmașilor...”

Și, în opoziție cu aceste pretenții, se dă exemplul colonelului (r) Liviu Suciu, ,,veteran de război, cavaler al Ordinului «Mihai Viteazul», care, după mulți ani pe front, cu moartea alături la fiecare pas, aștepta să i se dea pamântul înapoi, câteva hectare. Și, n-a mai apucat să le primească...”

(Episodul următor: Ce-i scria o mamă din Nandra, în anul 2000, fiului ei plecat în America)

Lasă un comentariu