În anul 2000, bunul și generosul meu prieten american, prof. univ. dr. John Ryder, decanul Facultății de Științe și Arte de la State University of New York College at Cortland, m-a invitat, pentru două luni și jumătate, la Universitatea sa, împreună cu Mihai, fiul nostru cel mare, care era atunci elev de liceu
În anul 2000, internetul era în plină expansiune, încât, prin Doina și Tudor, rămași acasă, eram zilnic în contact cu țara.
Nu întâmplător am spus că eram zilnic în contact cu țara, prin Doina și cu părinții mei din Nandra, care aveau deja telefon acasă. În ciuda acestor legături zilnice, am rugat-o pe Mama să îmi scrie o scrisoare. Îmi imaginam deliciile lingvistice, de stil și mentalitate pe care le voi avea la lectura scrisorii.
Recunosc că am fost cinic și chiar egoist, pentru că mi-am pus părinții pe drumuri și la cheltuieli suplimentare (după cum văd pe plicul păstrat, o scrisoare ,,par avion” costa, în banii de atunci, 14.300 lei! Dacă Mama vânduse roșii, în acea toamnă, în valoare de 600 de mii de lei, înseamnă că 2% din acest câștig l-a folosit pe timbre!)
Dar iată conținutul unei scrisori primite de la Mama (voi face în monografie un comentariu amplu al scrisorilor).
*
“26 septemvre [2000] Dragă Lie și Mihai,
Veți ști despre noi că suntem bine și sănătoși, care sănătate v-o dorim și vouă.
Să știi, dragu' mamii, că tare ni-i dor de tine. Avioanele tare mi-s urâte, nu le pot auzi, că știu că cu avionu' te-ai dus.
Să știi, dragu' mamii, că tare mult de lucru avem.
Nicușor o fost acasă și o bătut nucile și prunele și o făcut și niște țuică.
Cartofi avem mai mulți ca niciodată, prune iar o fost și am lăsat o bute până la primăvară și mai avem de făcut două buț[i] de mere, că o căzut pe jos.
Astăz începem la cules la mere. Via am terminat-o.
Să știi că Nicușor a răușit la igzamen. El o fost primu' și acum îl va face locotenent.
Să știi că o fost Doina și cuscru și cuscra și Tude și o zis că vin iar la 1 octomvrie.
Să știi că am vândut roșii de 600 [de] mii și am fert.
Am fost la nuntă la Stelică lu' Mircea. O fost și Nicușor cu Mirela.
Alte noutăț n-am ce să-ț mai scriu acum. O să ne apucăm de cules la porumb.
Dragu' mamii, te rog să ai grijă de Mihai, să nu-l lași singur pe acolo și tu să nu te mai duci cu avionu'.
Să știi că am primit o vedere și o carte.
Dragu' mamii, să ne mai scrii, că tu ai mai multă vreme.
Te sărutăm și eu și ticu-to.”
*
Câteva comentarii, pe scurt. Se remarcă în scrisoare grija pentru familie (Mama știa că o despărțire îndelungată între soți poate duce la destrămarea familiei), pentru copii (mă sfătuia să am grijă de Mihai). Dativul ,,la Mihai” este un dativ specific limbii populare, nu celei literare. Mai notez forma populară a indicativului, perfect compus (o fost, o bătut, o făcut sau a răușit pentru a reușit), igzamen pentru examen, buț pentru pluralul buți.
Forma de genitiv popular cu lu' (,,Stelică lu' Mircea”) este foarte răspândită în Ardeal, inclusiv în Nandra, așa cum în Moldova este generalizată forma cu a: “Ștefan a Petrei”, la Ion Creangă, de pildă.
Sub aspectul lexicului, se remarcă formele vechi (septemvre, octomvre). Persistă apoi unele sensuri arhaice (carte, pentru scrisoare).
O observație de natură ortografică. Mama (care avea doar 7 clase), folosea vechea ortografie interbelică, legiferată, la propunerea lui Sextil Pușcariu, în 1932, cu sunt și â din a, și ignora (întâmplător, desigur) reforma ortografică numită “comunistă”, din 1953. Așa a procedat și Regele Mihai, care mărturisea, în Convorbirile cu Mircea Ciobanu: “Eu am rămas cu vechile obiceiuri ortografice: â din a, apostrof în loc de linioară N-am verificat, ca să-mi pot da seama în ce măsură noua ortografie se justifică. Sigur că specialiștii știu mai bine ce și cum. Eu scriu cum am apucat în țară.”
Cred că, pentru aceste considerații pe care mi le-au prilejuit scrisorile Mamei, efortul ei de a compune scrisorile, și al Tatălui - de a le duce la oficiul poștal din Bichiș - a fost pe deplin răsplătit.
(Episodul următor: Cum a contribuit năndreanul Trif Șofron, în 6 iunie 1930, ca mecanic de avion, la aducerea în țară, respectiv la București, a Prințului Carol, viitorul Rege Carol al II-lea)
