IISUS, MIGDALUL ȘI... CELULA

* “I-am spus migdalului: frate, vorbește-mi despre Dumnezeu. Și migdalul a înflorit”.

Nikos Kazantzakis (1883-1957), autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri și cărți de călătorii. Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al sec. XX. A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același titlu, scris de acesta. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale îndrăznețe, deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie. A fost nominalizat de mai multe ori pentru Premiul Nobel.

* “Lasă-mi sufletul obosit să simtă/ Valul cel dulce al iubirii tale;/ Cui nu i s-ar aprinde inima rece/ La flacăra suferinței tale?/ Iisuse, acela trebuie să fie ca o piatră,/ Fără iubire și fără viață”.

Gootfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646-1716), filosof și matematician german, unul din cei mai importanți filosofi de la sfârșitul al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz a introdus termenul de “funcție” (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne. În anul 1666 obține titlul de Doctor în Drept. Pleacă la Paris unde studiază matematica, științele naturale și filosofia. Opera sa pe lângă filosofie și matematică mai tratează și o serie de teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al “Academiei de Științe” din Berlin (1700). În viața sa încercase să facă o alianță între Asia confucianistă și Europa creștină.

***

* “Azi noapte, Iisus mi-a intrat în celulă/ O, ce înalt și trist era./ Luna a pătruns după el în celulă/ Și-l făcea și mai înalt și mai trist”.

Radu Gyr (1905-1975), poet, dramaturg, eseist și gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu. Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A debutat la vârsta de 14 ani cu poemul dramatic “În munți”. A fost de mai multe laureat al Societății Scriitorilor Români și al Academiei Române. A fost deținut sub trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă, împreună cu Eliade și Nae Ionescu. În anul 1956 a fost condamnat la moarte pentru poezia-manifest “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”. În 1964 a fost amnistiat. Spunea președintelui tribunalului care-l ancheta: “Dacă eu îmi voi nega credința mea în Dumnezeu, ar trebui toți să mă scuipați în obraz”. Creația poetică a lui Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă.

Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi națiuni.

1 comentariu

  1. Eugen Ciobotă 21 mai, 2021 at 06:53 Răspunde

    Doamne ,ce neam binecuvântat suntem ! Mă simt fericit și sunt mândru că Bunul Dumnezeu m-a binecuvântat să vin în această lume și să fac parte din Neamul Românesc ! Să purtăm, așa dar,toți din prisosul inimii mărturisirea în credință prin toate împrejurările până la țintă și să fim conștienți că, Golgota neamului nostru este temelia mântuirii noastre !

Lasă un comentariu