COLȚUL PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ - 21 MAI 1880

Tudor Arghezi s-a născut în București, pe numele real Ion N. Theodorescu, poet, dramaturg și ziarist român, autorul volumelor de poezii: “Bilete de papagal”, “Cuvinte potrivite” și “Flori de mucegai”.

Debutul sau literar a avut loc în publicația “Liga ortodoxă”. Între 1900-1904, a fost călugăr la Cernica, chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat că de fapt dorea să aibă un stil de viață comod. Nu a rezistat prea mult și pleacă fără o țintă precisă în Europa. S-a reîntors în țară, în 1912, când a și început să fie activ în viața literară. A publicat în “Facla”, “Viața românească”, “Teatru”. Între 1918-1919, a fost închis, alături de alți 11 jurnaliști români, la Văcărești, pentru acte de trădare. Primul sau volum - “Cuvinte potrivite” - a apărut în 1927, iar un an mai târziu scoate pe piață revista “Bilete de papagal”, după care publică carte după carte.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 30 septembrie 1943, este din nou închis, de această dată după publicarea unui pamflet în care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei în România. A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au încetat să îl ocolească, pentru că scriitorul a fost interzis de regimul comunist. Conducătorul comunist de atunci al României, Gheorghe Gheorghiu Dej, l-a reabilitat, astfel încât spre finalul vieții a fost ales și membru al Academiei Române și s-a bucurat de o viață lipsită de griji. A decedat în 1967, având parte de funeralii naționale. (unitischimbam.ro)

foto: cersipamantromanesc.com

DESPĂRȚIRE

Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,

Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.

I-am auzit întâia bătaie amândoi,

Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră.

Poate mai bate încă momentul de atunci,

Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie

Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost,

Și lacrimile tale, în gara cenușie.

Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,

Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră

De casă părăsită, cu-o raza frântă-n geam.

Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră?

Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?

La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă

Și cade-n geam bătaia la ceasul cunoscut,

Tu, care-ai stat s-asculți, pe cea din urmă?

TUDOR ARGHEZI

 (sursa foto - mirelagheorghe.ro)

Lasă un comentariu