Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța - d. 18 august 1850, Paris, Franța), romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez, considerat unul dintre cei mai mari autori în domeniul romanelor realist, psihologic și al romanului fantastic.
Arthur Conan Doyle (n. 22 mai 1859 - d. 7 iulie 1930), romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes - primul detectiv care apare într-o serie de romane polițiste. În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri științifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie și texte inspirate direct din realitate (non-fiction).
Dante Alighieri (n. 29 mai 1265, Florența - d. 14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al “Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, “Sommo Poeta” (“Poet în cel mai înalt grad”).
CITATE DIN OPERA LUI DANTE ALIGHIERI
Cel mai întunecat loc din iad este rezervat pentru cei care își mențin neutralitatea în timpul crizelor morale.
Orice iarbă se cunoaște după sămânță.
Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire.
Dacă-ți urmezi steaua, nu poți greși destinația divină.
Și ca și cel ce-ajuns la mal, suflarea și-o trage greu și simte-n piept balsam când vede-n urmă cum se zbate marea, așa și eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieșit-a viu vreun neam.
Voi ce intrați, lăsați orice speranță!
Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic.
Te iubesc și te voi iubi întotdeauna, iar dacă și după moarte oamenii iubesc, te voi iubi și eu, și mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.
Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopții, florile zilei și ochii copiilor.
Lumina conștiinței este făcută din dragoste.
Ignoranța zămislește eroarea, iar eroarea zămislește răul.
Iubirea mișcă Soarele și celelalte stele.
Totdeauna omul trebuie să-și închidă gura, atât cât poate, pentru adevărul care are înfățișare de minciună; pentru că pricinuiește rușine fără vină.
Acela care vede pe cineva în nevoie, dar așteaptă să fie rugat să vină în ajutor, va întâmpina un refuz crunt.
Viața e un grabnic drum spre neființă.
Walt Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892), poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat “cel mai mare poet american”, văzut ca primul poet urban, a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Creația sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine.
*
CRED CĂ UN FIR DE IARBĂ
Cred că un fir de iarbă nu-i mai prejos decât o stea care-și urmează calea,
Că o furnică e la fel de perfectă ca un bob de nisip sau ca oul ciocănitoarei;
Că broasca țestoasă-i o capodoperă sublimă,
O dudă obișnuită - podoabă pentru cerești încăperi.
Cea mai mică încheietură a mâinii mele iscă gelozia oricărui mecanism,
Și un șoricel cuprinde atâta miracol, că milioane de necredincioși se sfințesc văzându-l,
Și mai cred că în fiece înserare aș veni să privesc fără saț fata fermierului fierbând ceaiul în ibricul de tuci și cocând pesmeți.
WALT WHITMAN
(Din Antologia “Aud cântând America”, 2005)
Traducere: Margareta Sterian
