“AU SOSIT BERZELE!”

Stimate domnule Husar

De fiecare dată când citesc un articol scris de dumneavoastră și publicat în “Cuvântul liber”, îmi face plăcerea să constat competența profesională, seriozitatea și echilibrul cu care abordați problemele economice și sociale specifice actualei perioade de tranziție a României și în concret a județului Mureș, dar și efectul dureros al acestora asupra vieții noastre de toate zilele.

Se pare că pentru ziua de 21 martie din acest an, ați avut inspirația deosebită în articolele pe care le-ați publicat în ziarul “Cuvântul liber” de azi. Voi rescrie doar titlul a două articole din ele în care ați surprins în mod convingător ideile exprimate mai sus: “Românii vor trebui să strângă în continuare cureaua!”, “Dacă curățenie nu e, nimic nu e!”. Așa este. Aceasta ar trebui să fie deviza organelor administrative și a serviciilor însărcinate cu aceste atribuțiuni, dar și în multe alte lucruri și domenii social-politice ar trebuie făcută curățenie generală.

Stimate domnule Husar

Ceea ce mă determină să mă adresez dumneavoastră de această dată este impresia deosebită pe care mi-a făcut-o modul poetic, visător chiar, în care ați abordat sosirea primăverii în articolul-tabletă intitulat “Au sosit berzele”. Poate profesorii de literatură se vor pronunța și ei asupra acestui mesaj deosebit, dar, în ce mă privește, vreau doar să-mi exprim satisfacția pentru ideile de mare actualitate cuprinse în mesajul dumneavoastră spre satisfacția mea. Îmi permit să redau câteva din ele: “E primăvară iar, anotimpul speranței, al florilor, al dragostei și iubirii, al începutului unui nou ciclu de viață…”

Sperăm să fie așa măcar pentru copiii și nepoții noștri.

Rețin o altă idee deosebită exprimată de dumneavoastră.

“Oameni ai planetei Pământ, cultivați în ființa voastră toleranța, dragostea, până nu e prea târziu! Până cenușa și întunericul atomic nu vă va transforma sângele în otravă, în moarte globală fără de întoarcere.”

Idei extraordinare, de actualitate și de viitor. Să dea Dumnezeu să fie bine.

M. SUCIU

“AU SOSIT BERZELE!”

“Din alte țări de soare pline/ Pe unde ați fost și voi străine/ Veniți dragi păsări înapoi/ Veniți cu bine”.

(GEORGE COȘBUC, “Vestitorii Primăverii”)

Au sosit berzele - “Vestitorii Primăverii”, pasările călătoare care se întorc în luna martie la cuiburile lor, anunțând sfârșitul iernii.

Berzele, care împreună cu ghioceii, cu mâțișorii sălciilor, cu întreaga natură ce-și scutură cojocul de rugină al babei Dochia, prevestesc sosirea Primăverii, anotimpul florilor, care pune în mișcare seva copacilor, pomilor, a întregii vegetații ce râde cu gura până la urechi, mângâiată de razele puternice și totodată molatice ale soarelui.

E Primăvară iar. Gâzele, animalele, oamenii, cu mic cu mare, intră într-un ritm alert de viață după o hibernare prelungită în cojoacele parcă prea strâmte, biciuite de crivățul iernii.

E Primăvară iar, anotimpul speranței, al florilor, al dragostei și iubirii, al începutului unui nou ciclu de viață urmărită și alergată de orologiul timpului trecut și viitor, care măsoară cu încăpățânare scurgerea zilelor și a nopților, a anilor și a secolelor, a mileniilor de la începuturile vieții pe planeta Albastră - Pământ, pe care oamenii nu mai încap unii de alții. În invidia lor se pizmuiesc, se dușmănesc, se vânează și se ucid între ei în războaie locale sau globale, își fură hrana, bunurile, banii, agoniseala, mânați de necuratul, se omoară cu arme tot mai sofisticate, rod al tehnicii și științei generatoare de poluare, dușmanul de moarte a tot ceea ce e viu. Aceste acțiuni păgâne ale oamenilor împotriva oamenilor, a tot ceea ce mișcă pe acest Pământ binecuvântat de Dumnezeu, care a creat lumea noastră pentru a trăi în armonie și nu în dușmănie față de aproapele lor, să dispară din faptele noastre, odată cu sosirea echinocțiului de primăvară.

Au sosit berzele și odată cu ele Primăvara! Oameni ai planetei Pământ, cultivați în ființa voastră toleranța, dragostea, până nu e prea târziu! Până cenușa și întunericul atomic nu vă va transforma sângele în otravă, în moarte globală fără de întoarcere.

IOAN HUSAR

P.S. Aceste însemnări - gânduri au fost scrise în 21 martie 2002, însă ele sunt actuale și în zilele noastre, mai ales acum, când oamenii sunt și mai deprimați, mai dominați de ură din cauza dezbinării, a sărăciei și a întrezăririi unui viitor mai bun.

Mulțumesc dl M. Suciu pentru cuvintele de apreciere la articolele scrise de mine în peste 60 de ani de ziarist.

Lasă un comentariu