25 MAI ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPIILOR DISPĂRUȚI
Aceasta coincide cu Ziua Națională a Copiilor Dispăruți din SUA, propusă de fostul președinte american Ronald Reagan, în 1983, amintind drama unei familii al cărei băiețel, în vârstă de șase ani, declarat dispărut la 25 mai 1979, în Manhattan, New York, nu a fost găsit nici până în zilele noastre, fiind declarat, oficial, decedat în 2001. La vremea aceea,
s-a organizat o amplă campanie de căutare: s-au înălțat baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite orașele cu afișe reprezentând chipul celui dispărut și au fost anunțate recompense fabuloase, întrucât nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată. Dar totul a fost în zadar, copilul a dispărut fără urmă.
Se cunoaște faptul că, din nefericire, copiii dispăruți ajung, în cele mai multe cazuri, victime ale violenței și exploatării.
Deci, în 1983, administrația de la Washington a decretat Ziua Națională a Copiilor Dispăruți, recunoscută, în mod oficial, internațională, în 2001, datorită efortului comun al ICMEC, “Missing Children Europe” și al Comisiei Europene, având ca emblemă Floarea nu-mă-uita (numele vine din spațiul german, unde femeile își prindeau în piept aceste flori în amintirea bărbaților dispăruți pe front, mai toți având ochii albaștri).
Numărul european - linia telefonică de urgență pentru astfel de cazuri (“Alertă răpire copil”, lansat și în România, din primăvara anului trecut) - este 116.000. Principalele acțiuni organizate la data de 25 Mai aparțin Rețelei Globale a Copiilor Dispăruți (Global Missing Children's Network - GMCN), la rândul ei o inițiativă comună a Centrului Internațional pentru Copii Dispăruți și Exploatați și a Centrului Național pentru Copii Dispăruți și Exploatați din SUA, iar scopul ei principal este de a răspândi imagini și informații. Are 22 de membri, printre care și România, alături de Albania, Argentina, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Marea Britanie și SUA.
În calitatea sa de organizație-umbrelă, “Missing Children Europe” reprezintă 31 de organizații neguvernamentale din 27 de țări europene membre. Fiecare dintre aceste organizații activează în domeniul prevenirii și ajutorării victimelor în caz de dispariție și/ sau exploatare sexuală.
Misiunea “Salvați Copiii România”, ca membru al “Missing Children Europe”, este aceea de a proteja copiii de orice formă de violență, abuz sau neglijare cauzate sau rezultate ale dispariției acestora. În România, Centrele de Consiliere pentru Părinți, Centrele Educaționale și Centrele “Creștem Împreună” (pentru copii ai căror părinți muncesc în străinătate) funcționează la nivel național și furnizează servicii de evaluare, consiliere psihologică și educație parentală pentru copii și părinți, suport educațional pentru copii, activități de socializare și timp liber pentru copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, cât și suport psihologic și educațional pentru rudele în grija cărora au rămas acești copii.
Anul trecut, la 10 martie 2020, deputații români au aprobat, în ședința de plen, înființarea Comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți, având în vedere numărul mare al cazurilor, din datele puse la dispoziție de Inspectoratul General al Poliției Române rezultând că, în perioada ianuarie 2016 - octombrie 2019, la nivel național fuseseră înregistrate 17.669 de dispariții.
Numai între 30 aprilie 2019 - 20 mai 2020, au fost înregistrate 6.475 de sesizări pentru minori fugiți de acasă, un bilanț dramatic, în condițiile în care 192 au vârste până la 10 ani, 1.623 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani și 4.660 mai mari de 14 ani, principalele motive fiind neglijarea și lipsa de supraveghere din partea adulților responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice și/sau emoționale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparținătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinții, cu precădere în situații dificile; abandonul școlar și influența/presiunea anturajului; consumul de alcool și substanțe halucinogene; situația economică precară a familiei.
Datele furnizate de Federația Europeană pentru Copilul Dispărut și Exploatat Sexual (“Missing Children Europe”), centralizate la nivel european, arată contextele dramatice în care ajung copiii dispăruți, la fiecare două minute fiind raportată dispariția unui copil.
După tragedia de la Caracal, în toamna anului trecut, eram anunțați că în Poliția Română va fi înființată o structură specializată care se va ocupa exclusiv de găsirea persoanelor dispărute și care va avea reprezentanți în toate inspectoratele de poliție. Aceasta “va funcționa la nivelul IGPR și, în același timp, la nivelul Direcției Generale a Municipiului București și al inspectoratelor județene de poliție. Această structură se va ocupa exclusiv de căutarea persoanelor dispărute. Intenționăm să atragem specialiști, intenționăm să încadrăm polițiști cu specializări din alte zone decât Academia de Poliție, și aici mă refer la psihologi. (...) Am alocat resurse financiare și funcții suplimentare pentru constituirea acestei structuri”, afirma, în Parlament, secretarul de stat în Ministerul de Interne Bogdan Despescu.
Conform “Salvați copiii!”, în ultimii cinci ani numărul sesizărilor privind dispariția unor copii aproape s-a dublat.
Traficul de organe a devenit o afacere extrem de profitabilă în zeci de țări. Cifrele sunt alarmante! Trei oameni sunt uciși sau mutilați în fiecare oră, la nivel mondial, pentru a li se preleva organele, care sunt vândute apoi pe piața neagră. În unele state, printre care și România, oamenii își vând organele de bunăvoie.
Imagini absolut îngrozitoare au șocat întreg internetul, după ce au fost postate pe Facebook Goh Soo Heng. Acesta susține că fotografiile înfățisează 700 de copii uciși pentru organe, care, ulterior, au fost comercializate pe piața neagră. Publicația thecoverage.my povestește că micuții aveau organele scoase și că au fost răpiți de lângă părinții lor și duși la o fermă situată la granița dintre Malaezia și Thailanda. Goh Soo Heng a lansat și un avertisment la adresa părinților. Aceștia i-a rugat să aibă foarte mare grijă de copii, pentru că pot pica victime în mâinile unor astfel de organizații.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în fiecare an, au loc în jur de 10.000 de intervenții chirurgicale frauduloase. Rinichii sunt organul cel mai traficat, ocupând 75% din comerțul ilicit cu organe.
Persoanele cu probleme financiare sunt ademenite de traficanții care își momesc prada prin anunțuri online, iar în anumite cazuri, sunt chiar “donatorii” cei care își comercializează organele prin anunțuri online atent selectate.
În România au existat mai multe cazuri de trafic de organe bifate de polițiștii de crimă organizată și procurori DIICOT. Primul a fost descoperit la Constanța, în 1999. Procurorii au găsit atunci o rețea de crimă organizată care funcționa pe ruta Istanbul, Turcia - Constanța, România - Talin, Estonia. Rinichii se cumpărau cu 3.500-4.000 de dolari, iar plata se făcea la Istanbul. Un alt caz, strigător la cer, a fost instrumentat de DIICOT Bacău, în 2009, când poliția a depistat doi bărbați care încercau să-și vândă copiii minori, iar în cazul unuia dintre ei au negociat extragerea rinichiului, pentru 12.000 de euro. Ambii au fost arestați în urma unui flagrant.
La nivel european, România este considerată, alături de Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, țări din fosta Iugoslavie, țară-sursă pentru donatorii de organe, țesuturi și celule.
Românii și-au vândut organele în clinicile din Europa (Turcia, Austria, Grecia), dar și în Africa de Sud.
În 2010, o amplă anchetă a procurorilor sud-africani a descoperit o rețea de trafic de organe unde sute de europeni, sud-africani, sud-americani își vindeau organele pe bani în clinicile private din Cape Town și Durban. Printre vânzători s-au aflat și trei români. Atunci, procurorii din Cape Town au colaborat cu polițiștii de crimă organizată din Alba Iulia pentru a-i identifica pe cei trei compatrioți. La interogatorii a reieșit că donatorii români au primit 5.000 de dolari pentru un rinichi. În echipa medicală investigată la Cape Town făcea parte și o asistentă din București.
La nivel mondial, pentru acest trafic, la fiecare oră, sunt ucise trei persoane. Cumplită statistică! Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în fiecare an, au loc în jur de 10.000 de intervenții chirurgicale frauduloase. Rinichii sunt organul cel mai traficat, ocupând 75%.
Anual, peste 65.000 de pacienți, doar în Statele Unite ale Americii, sunt pe liste de așteptare pentru un transplant de rinichi, iar aproximativ 3.000 dintre aceștia mor. Unii pacienți, disperați, decid să meargă în state precum: Pakistan, China sau India, pentru a ajunge direct la traficanți. Chiar dacă în China transplanturile comerciale sunt în afara legii, bogații din Orientul Mijlociu, Asia sau Europa vin aici pentru a trata direct cu un donator, fiind dispuși să plătească până la 200.000 de dolari pentru un rinichi sănătos. Nici România nu este o excepție de la această regulă, fiind un stat furnizor și, totodată, un punct de tranzit. Sam Vaknin, analist la “Global Politician”, estimează că “mai mult de 2.000 de cetățeni din România și-au vândut organele în ultimul deceniu”, Israel, Turcia și Africa de Sud, fiind destinațiile principale.
Cât mai valorează viața unui om matur? Dar a unui copil?
(Surse: Wikipedia/ Horia Plugaru, the coverage.my)
