“ÎMI DORESC CA LUMEA SĂ ÎNVEȚE LECȚIA SOLIDARITĂȚII”

Prof. dr. Dorel Săndesc Prorector al Universității de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara

Este inițiatorul “Caravanei vaccinurilor”, care s-a răspândit din Timișoara în toată țara, cu un succes uriaș. Medic primar A.T.I., șef al Clinicii A.T.I. a Spitalului Județean nr. 1 din capitala Banatului și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș”, a impresionat România prin capacitatea exemplară de a comunica și convinge sute de mii de timișoreni să se vaccineze, împotriva coronavirusului. E prima oară când un specialist de vârf “coboară” în stradă, adună voluntari și câștigă o bătălie prin puterea convingerii. Într-un moment când României îi lipsește comunicarea la toate nivelele, exemplul profesorului Dorel Săndesc poate să fie... “mântuitor”. Pentru completarea imaginii vă mai spunem că “revoluționarul” în numele sănătății a studiat la “Derriford General University Hospital”, Plymouth din Anglia, a fost medic stagiar la “Spitalul Universitar Edouard Herriot” din Lyon, și, de două ori, medic la “Centrul Universitar Bourgen-Bresse” din Franța. S-a supra-specializat, de asemenea, în Anestezie și Reanimare la Academia din Lyon, la Spitalul Academic Utrecht din Olanda și la Centrul Medical al Universității Baylor din Dallas, SUA. Despre știința de a ajunge la sufletul omului, cu un profesionist de elită.

“AM PORNIT O POVESTE AL CĂREI IMPACT NE-A DEPĂȘIT AȘTEPTĂRILE”

- “Azi în Timișoara,/ Mâine-n toată țara”... Chiar dacă pare forțată comparația este cât se poate de actuală. Timișoara a reușit să transmită, din nou, un mesaj “revoluționar”, care a cuprins România: “Caravana vaccinurilor”. Cum a început? De unde a pornit scânteia?

- Proiectul de la Timișoara, care a determinat un fenomen la nivel național, “Maratonul vaccinării” - a fost precedat de mai multe acțiuni de voluntariat, numite “Caravane ale vaccinării”, realizate de noi prin Asociația pentru ATI “Aurel Mogoșeanu”. Organizați în grupuri de 14-25 de medici, asistente medicale și alți voluntari din Clinica ATI a Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara, am mers în zone izolate, unde oamenii au acces dificil la servicii medicale, în general, și la centrele de vaccinare, în special. Am început în Munții Orăștiei, locul în care m-am născut, apoi am fost în Munții Apuseni (Certejul de Sus) și în Banatul montan (comuna Cornereva), dar am fost și în cămine de bătrâni și centre de recuperare neuro-psihiatrică. În fiecare din aceste locuri, am organizat câte două acțiuni, la interval de trei săptămâni, pentru a administra cele două doze de vaccin Pfizer. Pentru organizarea acestor caravane am luat legătura cu primăriile și autoritățile locale și județene (DSP, Prefectură), iar cheltuielile cu deplasarea, cu asigurarea echipamentelor de protecție, a materialelor sanitare și a medicației de prim-ajutor au fost acoperite de noi. Impactul acestor acțiuni a fost deosebit! Am vaccinat, de fiecare dată, sute de oameni, care, în marea lor majoritate, nu s-ar fi vaccinat niciodată, iar felul în care și-au manifestat recunoștința pentru gestul nostru reprezintă o recompensă supremă pentru noi toți. Aceste acțiuni au fost organizate în timpul nostru liber, respectiv, la sfârșit de săptămână, iar entuziasmul a fost atât de mare, încât, de fiecare dată când alcătuiam echipa caravanei, aveam o singură problemă: numărul prea mare al voluntarilor înscriși! Nu o dată am fost obligat să reduc lista, pentru a respecta și criteriile epidemiologice! Succesul caravanelor ne-a făcut să ne gândim cum să facem să creștem impactul acțiunilor noastre de weekend, și astfel s-a născut ideea de a organiza în Timișoara un “Maraton al vaccinării”, în care să vaccinăm, pe mai multe linii paralele, non-stop, de vineri după-amiaza până luni dimineața, cât mai mulți oameni. Ideea ne-a prins și ne-am pus pe treabă. Era evident că, pentru un asemenea demers, era nevoie de un număr mare de voluntari, așa că prima mișcare a constat într-un mesaj către toți colegii din “Centrul universitar Timișoara”, medici, asistente medicale, studenți, prin care i-am invitat la un proiect de voluntariat special. Am beneficiat de la început de sprijinul rectorului UMF “V. I Babeș”, prof. dr. Octavian Crețu, și al conducerii tuturor spitalelor din Timișoara. Rezultatul a fost extraordinar: în câteva zile, aveam peste 600 de voluntari! Cu o asemenea “armată”, am abordat cu încredere autoritățile locale și centrale și am lansat proiectul Maratonului. Inițial, propunerea a fost întâmpinată cu scepticism, dar entuziasmul și determinarea noastră au trecut peste acest baraj și am declanșat organizarea, deloc ușoară, a unui proiect în premieră. Am identificai un spațiu excelent, Centrul Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT), care a fost oferit gratuit, ca locație, asociației noastre, de către președintele executiv al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură (CCIAT) Florica Chirită, căreia îi mulțumim pentru generozitate și sprijin. Și astfel a început o poveste al cărei impact ne-a depășit așteptările...

“NICIODATĂ SPIRITUL DE VOLUNTARIAT NU S-A MANIFESTAT LA UN NIVEL ATÂT DE ÎNALT”

- În ziua de azi, când puterea de convingere stă în ban, ați reușit să aduceți “sub arme” sute de voluntari. Este aproape de necrezut să vezi că există oameni care fac bine pe gratis. Cum ați reușit?

- Felul în care au răspuns colegii la inițiativa noastră este extraordinar, iar extinderea acestui spirit la nivel național reprezintă unul din marile câștiguri ale Maratonului. Am spus-o mereu colegilor mei: în fața unor atacuri nedrepte, excesive, agresive, vulgare, la adresa noastră, singurul răspuns posibil este să ne facem treaba cât mai bine și să încercăm să ajutăm oamenii, dincolo de obligațiile din fișa postului. Niciodată spiritul de voluntariat, de dăruire al personalului medical nu s-a manifestat la un nivel atât de înalt: mii de oameni, epuizați după peste un an de eforturi uriașe și experiențe dramatice în lupta cu pandemia, și-au oferit puținul lor timp liber, energia și priceperea, pentru a-și ajuta, o dată în plus, semenii. Este un gest de responsabilitate și solidaritate la scară mare, reprezentativ pentru întregul corp medical din România și cred, și sper, că acest moment va reprezenta o cotitură în relația medic-pacient, că astfel vom reuși să refacem, să consolidăm puntea nobilă dintre noi.

“NU SUNT DINTRE CEI CARE CONSIDERĂ POPORUL ROMÂN «BURICUL PĂMÂNTULUI», DAR NU SUNT DE ACORD NICI CU CEI CARE ÎL DESCONSIDERĂ ȘI ÎL ÎNJOSESC”

- Dincolo de profesionalism, e clar că succesul dvs. ține de comunicare, elementul lipsă al actualilor guvernanți. Ce înseamnă o bună comunicare? Poate fi ea învățată sau e de la Dumnezeu?

- Dincolo de impactul atitudinii personalului medical, Maratonul a adus, pentru mulți, o surpriză și în ceea ce privește comunitatea, poporul român: prea mulți se grăbiseră deja să decreteze că spiritul provaccinare s-a atrofiat, agonizează, că așa este poporul român, needucat, nereactiv, caracterizat de mitul “mămăligii” etc.... Din păcate, acesta este pattern-ul tipic prin care se inoculează ideea că, întotdeauna, când ceva nu merge bine în țara noastră, de vină este poporul, cu tarele sale - și, de fapt, nu este deloc așa: de vină pentru toate nerealizările sunt, în primul rând, cei care conduc țara, clasa politică, nu poporul! Nu sunt dintre cei care consideră poporul român “buricul pământului”, dar nu sunt de acord nici cu cei care îl desconsideră și îl înjosesc. Eu cred că poporul român are enorme resurse de energie, inteligență, solidaritate, umanitate, care răspund remarcabil când sunt stimulate adecvat.

“DUMNEZEU PRELUASE ORGANIZAREA”

- Dincolo de succesul pragmatic al caravanei, soldat cu zeci de mii de oameni vaccinați, există și un succes moral la fel de mare. Solidaritatea umană există. Credeți în ea?

- Solidaritatea este o formă înaltă sau chiar forma supremă a condiției umane. Nici o altă activitate umană nu poate duce oamenii la o stare similară cu cea indusă de ajutarea dezinteresată a semenilor. De altfel, studii recente confirmă acest adevăr: persoanele care desfășoară o activitate de solidaritate, de voluntariat, trăiesc mai mult decât persoanele cu caracteristici demografice, condiții de viață și factori de risc similare!

“TINERII DE AZI AU UN POTENȚIAL URIAȘ”

- În secvențele pe care le-am văzut la televizor, voluntarii dumneavoastră păreau bucuroși de ceea ce fac. Implicați. Mai există speranța ca generația viitoare să moștenească din căldura sufletească a înaintașilor? Se poate învăța bunătatea?

- Răspuns unic: DA! Tinerii din ziua de azi au, ca toți tinerii dintotdeauna, un potențial uriaș. Concepțiile de genul “tinerii din ziua de azi nu mai sunt cum eram noi...” sunt ridicole: cu sau fără implicarea noastră, ei evoluează fantastic și au toate valențele deschise vii… În aceste zile și nopți am fost copleșit de “starea de grație” în care se găseau voluntarii, tineri și bătrâni deopotrivă, entuziaști, dornici să mai rămână și după ce tura lor se termina și dornici să continuăm cu alte proiecte de voluntariat. Abia așteptau să fie chemați “sub arme”, să dea un sens mai profund vieții, să poată fi de folos. În poporul român există un potențial uriaș de așteptare pentru a fi de folos, o trăsătură puternică de patriotism. Odată folosită ea poate face minuni.

“DUMNEZEU ESTE CEA MAI BUNĂ CĂLĂUZĂ”

- “Dumneavoastră de unde vă trageți sufletul acesta, așa de frumos și mare? Este moștenire pe linie de familie?

- Consider că între mine și cei mai nenorociți oameni de pe Pământ nu sunt diferențe atât de mari: avem în comun atâtea instincte, nevoi, pasiuni, dureri, întunecimi ale sufletului... Doar iubirea față de semeni poate șlefui sufletul omului și îl poate aduce spre lumină, Dumnezeu este cea mai bună călăuză.

- V-a mulțumit cineva pentru “Maratonul” care a cuprins toată România? Practic, ați contribuit decisiv la șansa de a birui pandemia prin vaccin.

- Așa cum vă spuneam, această activitate ne oferă o enormă mulțumire și satisfacție în sine, și chiar nu am făcut-o pentru alte recompense, titluri, funcții sau fală. Ne bucurăm enorm că impactul național este atât de mare, neașteptat, că am reușit, specific profesiei noastre, să “resuscităm” spiritul provaccinare și chiar campania de vaccinare, precum și de toate aprecierile și mulțumirile pe care le-am primit, mai ales cele venite de la colegii noștri din toată țara.

“EFORTUL PERSONALULUI MEDICAL TREBUIE SPRIJINIT”

- Sunteți optimist în privința învingerii bolii? Vom fi biruitori noi sau ea?

- Da, am convingerea că vom învinge, că vom reveni la libertate și normalitate. Cred că, în această încercare fără precedent, solidaritatea este singura cale spre liman. În acest sens, fiecare trebuie să contribuie, atât cât poate - vaccinarea fiind una dintre contribuțiile esențiale. E necesar ca fiecare om vaccinat să devină un promotor, un agent provaccinare; este nevoie de ajutor, mai mult decât oricând, pentru cei sărmani și, foarte important în acest sens, pentru sprijinirea eforturilor personalului medical.

- Cum vedeți vaccinarea la sate, unde populația în vârstă nu poate să se deplaseze la centrele medicale din orașele apropiate?

- Noi, așa cum am spus, am început acțiunile noastre la sate și cred că este foarte important să mergem și acolo. Oamenii de la sate au un bun simț specific, prin care, chiar dacă la început erau reticenți, au înțeles repede că atâția doctori nu au făcut efortul de a veni la ei ca să le facă rău... Astfel, caravanele noastre au avut și o importantă componentă educațională, contribuind la schimbarea mentalităților și declanșând - și printre oamenii de la sate - un curent pro-vaccinare. Ne-a încântat, în acest sens, comparația pe care Cornel Nistorescu a făcut-o între caravanele noastre și brigăzile marelui sociolog Dimitrie Gusti, care au avut și o importantă componentă educațională, pe lângă analiza sociologică făcută.

- Cum vă luptați cu antivacciniștii? Este adevărat că puterea lor de influențare a scăzut masiv în ultima vreme?

- Am constatat cu toții energia deosebită a antivacciniștilor, care, în ultima perioadă, contrasta cu apatia campaniilor de comunicare oficiale... Ceea ce facem noi este, cred, cel mai eficient răspuns: în primul rând, să ne implicăm în acțiuni concrete, pentru că într-o perioadă ca aceasta, societatea civilă își poate demonstra rolul esențial, apoi să comunicăm sincer, direct, echilibrat, cu tenacitate, cu argumentele științifice pe care le avem, dar luându-le în considerare și prezentându-le atât pe cele pro, cât și pe cele contra. Și sunt convins că vom prevala în fața unor campanii stereotipe antivaccinare, care în lipsă de argumente recurg la exagerări tot mai evidente și, în final, se compromit. Cred însă că este foarte important să nu ne tribalizăm, să respectăm opiniile diferite și să păstrăm deschis canalul dialogului.

“ÎMI DORESC CA LUMEA SĂ ÎNVEȚE LECȚIA SOLIDARITĂȚII”

- Dl doctor, ce vă doriți cel mai mult de la viață? Dar de la viitor?

- Îmi doresc ca lumea să învețe câteva lecții după această grea încercare: să înțeleagă că spitalele și sistemul sanitar sunt Arca lui Noe, pe timp de dezastru, și, într-o lume în care omenirea a fost însoțită de dezastre, de la geneză până în epoca modernă, această Arcă trebuie mai bine pregătită; să înțeleagă lecția solidarității, ca unică soluție pentru a ieși din necazuri.

Lasă un comentariu