Scriitoarea a încetat din viață miercuri, 12 mai, în București, la vârsta de 88 de ani.
Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în Bratovoești, județul Dolj. În anul 1972, a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Cel mai cunoscut roman al său este “Arta conversației”, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele ei au fost traduse în slovacă (“Rămas-bun, casei părintești”), maghiară (“Arta conversației”), italiană (“Sărută pământul acesta”) și franceză (“Arta conversației”).
Debutul său a avut loc în revista “Familia” din iulie 1966, cu povestirea “Scrisoare către un cunoscut”. În anul 1976, Ileana Vulpescu publica romanul său “Rămas-bun”, Editura Cartea Românească - 2.100 de exemplare, ce a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu, a primit Premiul “Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul “Cântarea României” pentru romanul “Arta conversației”, Editura Cartea Românească - 50.000 de exemplare, iar în 1987 a primit Premiul “Flacăra”, pentru “Sărută pământul acesta”.
La 18 mai 2017, președintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincția Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler, în semn de “înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuția remarcabilă avută la creșterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte, noi posibilități de a lua contact cu literatura universală”.
A fost căsătorită cu scriitorul, traducătorul și publicistul Romulus Vulpescu. Pe 12 august 2012, scriitorul și soția sa, prozatoarea Ileana Vulpescu - autoarea volumului “Arta conversației” - își pierduseră unicul copil, o fiică pe nume Ioana. În luna septembrie a aceluiași an, Romulus Vulpescu a urmat-o pe Ioana.
*
“A venit la mine și mi-a zis: «Aș putea să te întreb ceva?». M-a întrebat dacă am citit Arghezi și Barbu. Pentru el, erau două repere. Voia să vadă cu cine are de-a face: dacă e una care-a citit ceva sau dacă e o prostovană care habar n-are. (râde) Am corespuns exigențelor și așa s-a legat relația noastră. Am rămas de-atunci, din 1952, până anul trecut, la 18 septembrie 2012».”, spunea Ileana Vulpescu într-un interviu acordat “Adevărul”.
“Depinde cât sunt de potriviți doi oameni în concepții, în gusturi, câtă toleranță au, contează foarte mult principiile, felul în care reușești să comunici și după ce marea flacără a iubirii nu mai este ce-a fost. Așa cum există prietenii care durează o viață, tot așa există și căsătorii care durează o viață. Acum, concepția este că, dacă a trecut marea iubire, divorțăm. Găsim alta. E, noi am aparținut unei alte generații. Mi-a zis: “Dragă, noi când ne însurăm? Hai să hotărâm o dată.” Ne-am decis la 9 aprilie 1958 - căsătoria civilă. La biserică, în Duminica Tomii, prima duminică de după Paști. Nu a fost o nuntă ca astăzi. Pe vremea mea nu se făceau căsătorii fastuoase. Întâmplarea face că bărbatu-meu mi-a uitat buchetul acasă. Până să se ducă socrul meu să-l aducă, a văzut că erau pomii înfloriți și a rupt o ramură.”
MIA LUNGU
“Viața, cu viteza Mileniului trei, ne desparte tot mai mult de prieteni, familie și cei dragi”
Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, traducătoarea Olga Jora îi aduce un ultim omagiu romancierei.
“S-a dus și Ileana Vulpescu. Prin calmul și înțelepciunea ei, mi se părea că este și va fi veșnică nu doar ca spirit literar, ci și ca prezență fizică. Tare rău îmi pare că nu am ajuns să mai vorbesc cu ea. Îmi plănuiam să o vizitez de Sf. Constantin și Elena, să-i spun că mă voi duce să aștern pe mare și niște flori pentru Ioana, acolo unde a dorit să i se împrăștie cenușa, dar, din păcate, timpul ne copleșește, problemele personale ne ațintesc și devenim tot mai inerți cu neputința împlinirii gândurilor pe care le purtăm în suflet. Dar, câteodată, totul devine prea târziu. Ne cunoaștem de 50 de ani, a fost o perioadă când eram aproape, plini de optimism, voioșie, dar mai ales de bucuria fiecărei revederi. Dar viața, cu viteza Mileniului trei, ne desparte tot mai mult de prieteni, familie și cei dragi. Drum bun, spre ceruri, dragă Ileana, sper că-ți va fi mai bine, acolo, alături de Ioana și Barbozina. Te voi purta în suflet și în gând, cu pildele tale și tactul tău plin de bunăvoință față de oameni, cu povestirile tale povățuitoare și mai ales cu smerenia care te caracteriza”.
