ION DUMBRAVĂ: “VINERIENE. Poemul care și-a pierdut titlul. Alte poeme”, Editura Ardealul, 2021
alt poem cu rimă întâmplătoare
de la o vreme îngerul nu îți
mai poartă de grijă. Femeile
nu te mai văd,
câinii te latră.
rareori mai vezi câte un
bătrân înalt, încă verde,
ca un brad ieșit la plimbare
prin parcul municipal
cu veri trecătoare.
un personaj de poem
din duminicile
copacilor goi
și pete în soare.
de la o vreme tot ceea ce
mai poți spera este un acord
între tine și toamnă
să ne amâne sau
chiar să-și aleagă alt an.
cincisprezece
sunt poemul care poartă ca titlu
numărul meu de pagină între
un poem modern
și unul mai clasic
unde îmi duc existența.
mi-ar fi plăcut un loc
ceva mai în față. mi-ar fi plăcut
un titlu sub care
să vorbesc despre mine
ca despre ceva foarte important.
stau sub un titlu din două
cifre, ca sub o pălărie
prea strâmtă într-o
fără de nume zi.
mi-aș fi dorit un poem
cu care să dau pe spate
cititorul. Genul de poem care
să intre-n istorie
și să rămână pentru vecie acolo.
vineriană
dacă e vineri înseamnă că și
duminica-i pe aproape,
cu flori în păr, cu parfum
de femeie îndrăgostită.
dacă e vineri îți poți aminti
de sălbaticul de pe insula
lui Robinson Crusoe pe care
ai descoperit-o-n adolescență.
dacă e vineri simți că n-a fost
în zadar așteptarea
chiar dacă bate vântul,
chiar dacă-ncepe să plouă iar.
și dacă tot e vineri, pe drum
sunt și zilele care se vor
trăite la maximum ca și cum
o viață nu ar fi de ajuns.
