Orașul florilor, parcă, încearcă, timid, timid să revină la viață, la frumusețea care, la un moment dat, l-a făcut să rămână în amintirea multor oameni care au trecut pe aici.
Cred că fiecărui dintre noi îi este dor de acel Târgu-Mureș, care ne făcea să ne simțim mândri că suntem târgumureșeni.
Ideea e că, oricâte flori am etala, oricât de mult am împodobi orașul, dacă nu învățăm, dacă nu păstrăm, nu ocrotim și nu cultivăm responsabilitatea și bunul simț, totul e în zadar. Natura își face datoria, răspunde dorinței noastre de frumos, ne ajută, ne bucură, și ne respectă. Noi când îi vom răspunde în același mod?
