ITINERARE TURISTICE – PELERINAJ LA LĂCAȘURI DE RUGĂCIUNE DIN JUDEȚUL HARGHITA

Mănăstirea Franciscană din Șumuleu-Ciuc

O mare parte dintre restricțiile impuse de pandemia provocată de Coronavirus s-au ridicat, așa că dorința de libertate a revenit printre români, odată cu renașterea naturii. Sceptici, la un moment dat, că primăvara vine cu întârziere, cu capricii, constatăm că, totuși, viața merge înainte și merită să ne bucurăm de fiecare clipă cu soare. Mi-a fost nespus de dor să călătoresc, să merg prin locurile unde m-am simțit liber, mai ales la lăcașuri de închinăciune, indiferent cărei confesiuni aparțin. S-a acumulat atâta amărăciune în sufletul meu, încât trebuia să ies, să merg la o mănăstire, unde să mă rog pentru sănătatea mea, a familiei, dar și pentru cei care m-au jignit, m-au acuzat pe nedrept.

Duminică, 30 mai, a 5-a după Paști (a Samarinencii), am pornit într-un pelerinaj spre Mănăstirea Ortodoxă din Izvorul Mureșului și Mănăstirea Franciscană din Șumuleu-Ciuc. Pe o vreme destul de rece pentru această perioadă, cu o șosea cu probleme pe porțiunea dintre Sângeorgiu de Pădure și Sărățeni, am parcurs lejer drumul spre Miercurea Ciuc, prin Praid, Corund, Băile Homorod, Miercurea Ciuc, o zonă deosebit de pitorească, curată, cu izvoare cu apă minerală, la Corund și Băile Homorod. Codrii verzi de brad, în amestec cu fag, liniștea din jur, asigură o atmosferă de prospețime, de bucurie și liniște sufletească. La intrare în municipiul Miercurea Ciuc, trec pe lângă fosta fabrică de tractoare, demontată, șurub cu șurub, și transferată în Ungaria, imediat după revoluția furată. Peste drum, fabrica de bere, mutată de la Reghin de o companie străină. Trec pe lângă Colegiul “Marton Aron”, o clădire impozantă, asemănătoare cu clădirea UMFST-ului din Târgu-Mureș, și urc spre Șumuleu. Mă opresc în parcarea Mănăstirii Franciscane. Liturghia s-a terminat, iar la ora 11, în curtea mănăstirii, era foarte puțină lume. La chioșcul cu suveniruri se vorbea mai mult în românește decât în maghiară. Cumpăr un pliant, din care aflu că franciscanii, un ordin monahal catolic, s-au așezat definitiv la Șumuleu în anii 1400, unde, între 1442-1448, cu sprijinul voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, au construit o biserică și o mănăstire în stil gotic, cu hramul Vizita Sfintei Maria la Sfânta Elisabeta. Ziua de 2 iulie a rămas și astăzi una din marile sărbători ale bisericii, cea a hramului. În secolul XVII- XVIII, biserica și mănăstirea au fost de mai multe ori reconstruite sau lărgite. A primit forma actuală între anii 1733 -1779. În timpul invaziei turco - tătare, din 1661, biserica și mănăstirea a fost incendiată. Atunci au fost uciși sau duși în robie foarte mulți oameni.

Cel mai valoros obiect al bisericii este statuia făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare Maria. Sculptată la începutul secolului al XVI-lea (1510-1515) din lemn de tei, în stil renascentist, are o înălțime de 2,27 metri, fiind cea mai mare statuie miraculoasă din lume a Sfintei Maria. Sculptorul este anonim. Statuia înfățișează o Femeie îmbrăcată în soare, având la picioare Luna, iar în jurul capului o cunună cu 12 stele. Fecioara Maria este reprezentată și ca regină: poartă pe cap o coroană regală, ține în mâna dreaptă un sceptru, iar pe brațul stâng stă Pruncul Iisus, Mântuitorul Lumii. În 1798, biserica o recunoaște oficial ca făcătoare de minuni și primește titulatura de “Miraculoasă și Mamă, ajutând împotriva ereticilor”.

Statuia Sfintei Maria se află în centrul pelerinajelor de la biserica franciscanilor din Șumuleu. De-a lungul secolelor, s-au împlinit foarte multe rugăciuni spuse în fața Statuii Sfintei Fecioare. În timpul invaziei turco -tătare din 1661, când biserica a fost incendiată, statuia a rămas nevătămată.

Tradiția spune că unul dintre conducătorii tătari a vrut să o ia pradă de război. Statuia s-a îngreunat atât de tare încât carul, tras cu opt perechi de boi, nu a reușit să o transporte. Tătarul a lovit-o cu sabia, însă mâna i-a rămas paralizată. Urmele loviturilor se văd și astăzi pe fața și gâtul statuii. Plăcile votive realizate din marmură și donate bisericii începând cu anii 1040, dovedesc că Sfânta Fecioară îndeplinește și astăzi multe dintre rugăciunile credincioșilor. Un moment important al pelerinajului de la Șumuleu îl reprezintă anul 1567, când principele Transilvaniei, Ioan Sigismund, a încercat să impună credincioșilor din scaunele Ciuc, Gheorgheni și Casin religia unitariană. Credincioșii adunați la Șumuleu, sub conducerea preotului Istvan din Joseni, au înfruntat armata principelui. În acest timp, cei rămași la bisrică - bătrâni, femei și copii, s-au rugat Domnului și Sfintei Fecioare Maria să-i ajute în apărarea credinței. După respingerea atacului, împodobindu-și steagurile cu crengi de mesteacăn, bărbații s-au întors la Șumuleu și împreună cu ceilalți s-au rugat Domnului și Sfintei Fecioare, exprimându-și, astfel, recunoștința pentru obținerea victoriei. În memoria acestui eveniment istoric, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, catolicii din Secuime, dar și din alte părți, vin în pelerinaj la biserica Sfintei Fecioare Maria din Șumuleu - Ciuc și înconjoară în procesiune dealul Șumuleu-Mic, la coborâre împodobindu-și steagurile cu crengi de mesteacăn.

Am stat la rând mai mult de o jumătate de oră să ajung la statuia Maicii Domnului, unde am citit o rugăciune în limba română. La baza statuii este o rugăciune în limba maghiară, română și germană, adresată Sfintei Fecioare Maria.

Mănăstirea Ortodoxă din Izvorul Mureșului

După trei ore de popas la Șumuleu, am pornit spre Mănăstirea Ortodoxă din Izvorul Mureșului, o oază de trăire ortodoxă în Secuime, ctitorită de IPS Ioan, Mitropolitul Banatului, pe vremea când era Episcop al Covasnei și Harghitei, În prezent, PS Andrei, originar din comuna Chețani, județul Mureș, este ierarhul acestei Episcopii Ortodoxe. Despre mănăstirea de la Izvorul Mureșului am scris un reportaj publicat în anii trecuți, în ziarul de suflet al mureșenilor, “Cuvântul liber”. Când am ajuns la mănăstire, m-am închinat la părticele din Moaștele Sfântului Nicolae, aflate într-o casetă în fața altarului și m-am bucurat de reîntâlnirea cu Maica Timotea, Maria cu numele de mirean, originară din Cerghid, fostă, pe vremuri, lider, La Liga Tineretului Ortodox din Târgu-Mureș.

M-am bucurat să aflu că mai are o soră Stareță la Mănăstirea din Miercurea Ciuc și un frate ieromonah la Mănăstirea Frumoasa. N-am rămas mult la această mănăstire, fiindcă între timp au sosit trei autocare cu turiști din București, care nu mai conteneau să se bucure de atmosfera din mănăstire și împrejurimi. Ostenit după un drum lung de peste 300 km, am plecat spre casă, fericit că am reușit să-mi încarc sufletul cu o energie duhovnicească, prin Gheorgheni, Bucin Praid, Târgu-Mureș.

Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a rânduit o zi binecuvântată, cu vreme bună, potrivită pentru un pelerinaj în locuri minunate din județul Harghita.

Lasă un comentariu