LA CETATEA MEDIEVALĂ DIN SIGHIȘOARA - PIESĂ UNICĂ ÎN ȚARĂ

Camera de Tortură din Cetatea Medievală a Sighișoarei, devenită între timp un obiectiv turistic extrem de vizitat, înființată ca închisoare militară după marele incendiu care a mistuit orașul în anul 1676, adăpostește o piesă unică în țară, o piatră de șase kilograme, care era atârnată la gâtul celor puși la stâlpul infamiei.

“De existența Camerei de Tortură se leagă un eveniment nefericit, este vorba de marele incendiu din 30 aprilie 1676, când 80% din oraș arde, inclusiv Turnul cu Ceas. După un an, turnul este restaurat și cu acea ocazie, unul dintre gangurile de acces pe sub turn este zidit și în acest spațiu se va înființa o închisoare militară. Ea a funcționat pe parcursul secolului al XVIII-lea drept cameră de tortură, cu diferite obiecte de tortură. Perioada comunistă a dus la închiderea ei și a fost redeschisă publicului în 1998. (...) La camera detortură, aflată sub Turnul cu Ceas, s-a păstrat o piatră de șase kilograme, unică, ce era legată de gâtul celui care era condamnat să stea la stâlpul infamiei din Piața Cetății. Piatra are și o inscripție în limba germană, a cărei traducere ar fi «Trăiește creștinește, ferește-te de cele rele și astfel piatra nu-ți va mai atârna de gât». La stâlpul infamiei erau legați cei care comiteau furturi mici și erau supuși oprobriului public”, a declarat directorul Muzeului de Istorie a Sighișoarei, Nicolae Teșculă.

Tot în Camera de Tortură, pe grinda unui geam, sunt păstrate câteva scrijelituri ale foștilor condamnați, o inscripție fiind “Morgen werde ich ...” adică “Mâine voi fi...”, precum și instrumente de tortură, alături de replici ale Constitutio Criminalis Thereziana din 1768-1769, ultimul cod penal care permitea tortura în timpul anchetei.

“În Camera de Tortură, care este doar o încăpere, mai sunt câteva cătușe. Este foarte interesant că în acea perioadă cătușele erau folosite pentru o mână și pentru un picior, nu cătușe pentru mâini sau cătușe pentru picioare. Mai avem un jug de lemn pentru transportarea condamnaților către judecare și către supliciu și, de asemenea, câteva replici după codul penal al împărătesei Maria Tereza, Constitutio Criminalis Thereziana din 1768-1769. Este ultimul cod penal din această zonă care permite, în cadrul procedurii de anchetă, utilizarea torturii. Este într-adevăr un manual cumplit de tortură, pentru că este standardizat. Sunt proceduri pentru torturi, o scară pe care era întins condamnatul și ars sub braț, o roată pe care condamnatul era ridicat și apoi lăsat jos, plus diverse proceduri de supliciu. Noi, la Camera de Tortură, avem o replică după această scară și această roată”, a spus Nicolae Teșculă.

Printre descrierile din Camera de Tortură aflăm metodele practicate, potrivit acelui cod penal, cum ar fi zdrobirea degetelor și a piciorului, așa-numita cizmă spaniolă, precum și procedurile de legare a mâinilor, majoritatea acestor proceduri descrise în document fiind aplicate și capilor Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.

“Acest cod penal a stat la baza condamnării conducătorilor Răscoalei de la 1784, numită și Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, pe baza ei, Horea și Cloșca au fost trași pe roată. Oficial, toate procedurile de tortură trebuiau să se aplice și la Sighișoara, problema era dacă tortura era aplicată pentru cei acuzați de trădare sau de omor, erau cele mai grave pedepse care aduceau condamnarea la moarte. După vechiul cod, se cunoaște faptul că în Sighișoara, cei care trădau - nu numai trădarea orașului, ci și a familiei - și cei care omorau erau decapitați. Ulterior, tortura a fost eliminată. (...) Ultimul condamnat la moarte prin decapitare în Cetatea Sighișoara, în 28 septembrie 1703, a fost primarul Johann Schuller von Rosenthal”, a precizat Teșculă.

Directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara a menționat că din documente reiese că Johann Schuller von Rosenthal, înainte de a fi decapitat, a stat în arest în Camera de Tortură.

“Johann Schuller von Rosenthal a fost un personaj destul de interesant. A fost croitor de meserie, care a ajuns la un moment dat în cercurile înalte ale principilor Transilvaniei, al lui Apafi Mihaly, căruia îi dăruiește un butaș de trandafir pe care spunea că l-a adus din Țara Sfântă, de la Ierusalim. Este înnobilat de către Apafi și primește numele de von Rosenthal. Acest personaj nu s-a ocupat prea mult cu croitoria, a fost un comerciant, de unde credem că și-a făcut și averea. Ulterior, ajunge primar al orașului într-o perioadă destul de interesantă pentru istoria Transilvaniei, este vorba despre Pacea de la Karlowitz, când Transilvania intră în componența Imperiului Habsburgic, deci nu mai este principat autonom supus turcilor. (...) Cei care l-au acuzat susțineau că primarul se folosea personal de gropile de provizii ale orașului, ceea ce era interzis cu desăvârșire, iar acest lucru va duce la un conflict cu o parte din consiliul orașului și cu comitele sașilor, Johannes Sachs von Harteneck”, a spus directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

În timpul procesului, fostul primar a fost acuzat de numeroase escapade amoroase, de abuzuri împotriva femeilor din oraș, că în casa acestuia ar fi existat un harem sau că bătea monedă, ceea ce era ilegal.

Ca o ironie a sorții, cel care l-a condamnat la moarte prin decapitare pe fostul primar Johann Schuller von Rosenthal în 28 septembrie 1703, comitele sașilor, Johannes Sachs von Harteneck, ajuns primar al Sibiului, a murit la rândul său decapitat, câțiva ani mai târziu, pentru ascunderea unui proscris.

(sursa - agerpres.ro)

Lasă un comentariu