1. Necinstea este o meteahnă veche de când lumea. Că îmbracă forma minciunii, a înșelăciunii, a furtului sau a corupției este un obicei reprobabil, sancționat de legea divină, dar și de legile omenești. Cu toate acestea, în fața tentației de a-ți însuși ceea ce nu ți se cuvine se rezistă cu greu. Reușesc acestor ispite doar oamenii de caracter. Dar ați gândit, cumva, că tot un fel de hoție poate fi și zgârcenia? O astfel de povestioară o găsim într-o predică a marelui reformator creștin din secolul al XVI-lea, germanul Martin Luther. Iată povestioara: Un stăpân foarte zgârcit își trimetea adesea slujitorul în pivniță ca să-i aducă vin la masă. Dar îl obliga pe bietul om să coboare cu gura plină cu apă, care trebuia să o scuipe la întoarcere. În felul acesta, zgârcitul se asigura că nu i se fură din vin. Servitorul, însă, avea grijă să aibă în pivniță, lângă butoiul cu vin, o carafă cu apă. Astfel că după ce se sătura de licoarea bahică, lua o gură cu apă ca să îi demonstreze stăpânului că nu s-a atins de vinul lui. După o vreme, omul avea să mărturisească faptul că nici nu se gândise să guste vreodată din vin dacă n-ar fi fost împins la acest gest de zgârcenia exagerată a stăpânului său.
2. O pacientă rromă (soția tinerică a unui meșter-căldărar din Brateiul Mediașului) se adresează medicului-chirurg care a operat-o de apendicită acută: “Așa doctor bun ești matale, domnule, încât aș bea apă din gura dumitale!”
3. În această viață de neviață a omenirii, mi s-a dat să trăiesc într-o lume în care doar Calendarul mai împarte anul în fostele sale patru anotimpuri, nu și trista realitate a naturii dumnezeiești. În vreme ce iresponsabilii mei contemporani compromit nu numai prezentul, dar și viitorul copiilor lor. Pentru că în România mea dragă, tristă și nepăsătoare, numai DNA-ul a mai rămas să ne împartă în corecți și incorecți, în cinstiți și în mișei, în optimiști și pesimiști, în români și neromâni, în credincioși și atei. După care, peste tot și peste toate, a prins a se așterne uitarea și blazarea delăsării. O dovadă în plus este că aproape zece țări europene n-au ieșire la mare (între care: Ungaria, Austria, Elveția, Cehia, Slovacia, Luxemburg și San Marino) și o duc bine. Noi avem de toate și o ducem rău. Și nu-i nici de mirare din moment ce trecerea de la comunism la harababura de acum s-a făcut nu numai anapoda, dar și cu mii de morți, răniți și mutilați fizic și psihic. Pentru că piesa de satiră politică și militară a fost scrisă de străinii de țară și jucată prost de niște fățarnici slujitori-dizidenți ai lui Ceaușescu, precum: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Victor Rebenciuc, Sergiu Nicolaescu, Voican-Voiculescu, Kiray Karoly și Dumitru Mazilu.
4. O vorbă auzită la morga unui spital: “Moartea e ușoară până nu te întâlnești cu ea”.
5. Ce este acum mereu fascinanta și sărăcăcioasa Indie? Din colonie, precum era secole la rând, vine anul 1947 când își câștigă independența de stat față de Coroana Imperială a Marii Britanii, după care treptat, treptat își organizează teritorial-administrativ în 12 state și în 7 provincii federale. Și iat-o în prezent, cu cei peste un miliard de locuitori ai săi, printre primele zece state ale lumii în privința șeptelului de bovine, ovine și caprine, precum și în următoarele resurse naturale de materii prime: huilă, bauxistă, crom, nichel, fier, grâu, orez, trestie de zahăr, arahide, bumbac și tutun. Însă și în focoase nucleare. Și mai are încă ceva prioritar această mare țară a lumii: industria filmului și cea a mătăsii. Iar în latura negativă: 68 de ani speranța de viață a populației, precum și mortalitatea infantilă, estimată la 77 copii la mia de nou născuți.
6. O expresie anapoda scrisă și pronunțată: “Vă dorim Sărbători fericite”. Ca urmare, se uită adevărul adevărat cum că oamenii trebuie să fie fericiți, de aceea sunt lăsate sărbătorile.
