Nu-i auziți, prin ierbi urcând
Ca un cutremur de culoare
Albaștrii cai, c-un ochi flămând
Cu celălalt pătruns de soare?
Și nu-i vedeți cum trec prin noi,
Precum amiaza prin fiorduri,
Albaștrii cai, bolnavi de ploi
De liniștea acestor norduri?
De bat la porți, să nu-i opriți
Întru deschiderea planetei,
Albaștrii cai, din regii sciți,
Nu pot să pună capăt setei.
