Motto: “Fiecare sat se simte în conștiința colectivă a fiilor săi un fel de centru al lumii” (L. Blaga)
Înainte de a trata tema, interesantă de altfel, privind participarea milășenilor la Primul Război Mondial, credem că sunt necesare câteva precizări, pentru o înțelegere corectă a demersului nostru publicistic.
Precizăm că amatorii articolului au profesat în “învățământ” în minunatul sat Milășel, primul, înainte de 1989, ca profesor, iar al doilea, după 1989, ca educatoare, deci cunosc în bună măsură moșii și strămoșii milășenilor, de ieri și de azi.
Mai precizăm că Milășelul este atestat documentar în anul 1426 (Kisnylas - moșia Milășel), după lucrarea lui Coriolan Suciu, confirmată și de istoricul clujean, Vasile Lechințan (în Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei - Editura “Ecou Transilcvan” - 2018).
Dar autorii cărții “Milășel - file monografice”, preot Sorin-Ciprian Bogdan și prof. Gheorghe Mircea, apărută în anul 2014 la editura Nico, precizează următoarele: în colecția de documente Csanki Deszo se menționează că cele două Milașuri (Milașul Mic și Milașul Mare) erau a lui Renold, din familia Renold. După moartea familiei devine proprietate a familiei Rado, din neamul Kocsis și a familiei Alard, a familiei Erdely, a familiei Ghylacutai și a familiei Banfi. Din alte surse, demne de încredere, mai nou, atestarea satului este anul 1322.
Un cunoscător al zonei la care ne referim, foarte plastic, spunea, “Milășelul este un sat mic, dar cu o istorie mare.”
Credem că istoria Milășelului este mare prin participarea locuitorilor săi la toate marile evenimente istorice din Transilvania, precum răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan, dar mai ales de sacrificiile făcute în Revoluția de la 1848-1849, de locuitorii zonei.
Înainte de intrarea în sat te întâmpină un minunat Monument ridicat în 1937, în amintirea celor 11 români (executați) de oficialitățile vremii, în frunte cu preotul greco-catolic, Ștefan Harșia.
Monumentul a fost ridicat prin osârdia marilor patrioți astriști, dr. Eugen Nicoară, fiul preotului ortodox Grigorie Nicoară, din Pietriș, și de dr. în drept Ioan Harșia, descendent al unei ilustre familii de preoți greco-catolici din localitate.
Am insistat pe colaborarea dintre marii patrioți E. Nicoară și I. Harșia pentru a evidenția din nou că unitatea și fraternitatea românească nu a fost frânată de diferențe religioase sau politico-dogmatice. Exemplul distinșilor patrioți credem că ar putea fi urmat chiar și de diverși slujbași ai cultelor românești din Transilvania zilelor noastre.
Spre cinstirea eternă a eroilor români, ardeleni și milășeni, să-i enumerăm, cu lacrimi în ochi, pe cei căzuți, împușcați mișelește în Dealul dintre Milășel și Crăiești, aproape de locul numit Acăstăi (spânzurătoare).
Martirii înscriși în ordine alfabetică pe Monumentul din Dealul dintre Crăiești și Milășel sunt următorii: Brad Teodor, Bucur Achim, Covaci Sandu, Covaci Zaharie, Gorea Petru, Harșia Ștefan, Milășan Ioan, Pol Vasile, Ungur Iosif, Ungur Ioan, Ungur Zaharie.
Preotul Ștefan Harșia îi îndemnase pe oamenii Câmpiei să se răzvrătească, nu numai pentru Hotărârea Dietei, de unire a Transilvaniei cu Ungaria, dar să treacă și la împărțirea pământurilor nobiliare.
În prima parte a anului 1914, când erau amenințătoare semnele războiului, Milășelul avea o populație românească de 538 de suflete, făcând parte din județul Mureș-Turda, Plasa Mureșul de Sus. Împreună cu Cătunul Milășel Câmp, sau mai târziu denumit Nima-Milășelului, era o localitate mijlocie, cu populație din zona la care ne referim. Primar era domnul Ioan Gorea, ucis mișelește la Moisei, în anul 1944, în Al Doilea Război Mondial.
Din satul Milășel și cătunul Nima-Milășelului au fost mobilizați în Primul Război Mondial 127 de bărbați, din care 114 la partea activă și 13 la partea sedentară.
Din cei 127 mobilizați s-au întors sănătoși în satul natal doar 75, unii nu și-au mai văzut niciodată dragile plaiuri natale, satul, familiile, rămânându-le trupurile pe câmpuri de bătălie străine, alții s-au întors invalizi, de diferite grade, pentru întreaga viață sau bolnavi.
Au căzut pe câmpurile de luptă din Galiția, Italia, Rusia etc. următorii: Biriș Iosif, Biriș Teodor, Covaciu Vasile, Gorea Petru I. Ioan, Gorea Petru I. Matei, Gorea Petru I. Vasile, Graur Dumitru, Milășan Ioan I.G., Sămărtean Simion I. P.
Au murit, de asemenea, în închisori, în pribegie sau în spitale următorii: Covaciu Pașcu, Gorea Ales I. Aron, Rîcean Vasile, Sămărtean Sandu.
Fie-le cinstită în veci memoria spre gloria neamului românesc!
Au rămas invalizi de război următorii bărbați ai Milășelului: Călian Vasile, Gorea Pavel, Gorea Vasile lui Ilisie, Sămărtean Pavel, Sămărtean Simion I., Uifălean Grigore, Ungur Pașcu.
S-au mai întors acasă răniți, bolnavi următorii 15 milășeni: Călian Gheorghe, Covaciu Ioan I. Grigore, Doali Petru I. Mih, Gorea Aron I. Ioan, Gorea Ioan I. Dumitru, Gorea Petru I. Ioan, Graur Alrxandru I. Alex, Harșia Grigore, Lascău Dumitru, Șomodi Simion, Ungur Ales. I. Ioan, Ungur Ilie, Ungur Ioan I. Vasile, Ungur Onisie, Ungur Vasile I. Ioan.
Să-i enumerăm mai jos și pe următorii dispăruți, Cătinean Vasile, Covaci Vasile I. Grigore, Doali Alexandru, Doali Ștefan, Gorea Aron I. Pașcu, Harșia Ștefan, Sămărtean Vasile I. C., Sămărtean Vasile I.C., Suciu Ioan I Onisie, Șut Simion, Ungur Gheorghe I.Zaharie, Ungur Nonu I. I. Grigore, Ungur Petru I. Nicolae, Ungur Teodor al Știrbului, Ungur Vasile I. Gavril.
Desigur, că cei dispăruți, marea lor majoritate sunt tot morți, mai ales dintre cei care dezertau după 1916, când a intrat și România în război, pentru a se înrola în armata română. Desigur, cei mai mulți dispăruți au avut și ei o soartă tristă în împrejurările deosebite care s-au ivit în timpul Marelui Război.
Majoritatea combatanților români din Marele Război (1914-1918) au fost fii ai satelor, veșnicii truditori ai gliei străbune.
Milășelul, fiind o zonă eminamente agricolă, a avut o participare de 100% cu agricultori, care au stropit cu sângele lor pământul care, sub sudoarea țăranilor, a produs hrana tuturor, de la cel sărman până la împărat.
Pentru merite în pregătirea militară sau chiar pe câmpurile de luptă sau privind aprovizionarea frontului au avut modeste grade militare următorii fii ai Milășelului: Covaci Ioan i. Grigore - fruntaș; Gorea Gavril I. Vasile - caporal; Gorea Vasile lui Ilisie - caporal; Oltean Constantin - caporal; Sălăgean Teodor - caporal; Sămărtean Petru I. Nonu - caporal; Sămărtean Vasile I. GH - fruntaș; Ungur Vasile I. Ioan - fruntaș.
Întâmplarea face ca, poate din eroare sau pură realitate, nici un milășan să nu figureze decorat cu ordine și medalii militare în Marele Război.
Pentru veșnica memorie și veșnica pomenire a celor 9 morți căzuți pe câmpurile de luptă, pentru cei 4 decedați în închisori, pribegie sau spitale, pentru cei 17 dispăruți, pentru cei 7 invalizi sau pentru cei 15 răniți și bolnavi, dar și pentru veteranii întorși la familiile lor, sănătoși, acum când sărbătorim pe cel mai mare Erou al creștinătății, Iisus Cristos, să vărsăm o lacrimă și pentru eroii pământeni, pentru sacrificiul făcut direct și indirect la căderea odioaselor imperii care au dus la eliberarea majorității popoarelor din Europa centrală și răsăriteană.
O parte a celor care au participat la Marele Război, a urmașilor lor, și-au adus contribuția la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Ni se pare elocvent faptul că Milășelul a avut și doi delegați importanți la Marea Adunare de la Alba Iulia, avocatul dr. Ioan Harșia, născut în Milășel, și învățătorul Octavian Manu, născut în Sînmărtinul de Câmpie.
Dar despre aceste momente cruciale și memorabile vom reveni cu altă ocazie.
P.S. 1. - În anul 1937, când s-a ridicat Monumentul din Dealul Milășelului a fost sfințit în fața Bisericii și cel a eroilor din Marele Război (1914-1918).
P.S. 2. - În urma celor căzuți în diferite împrejurări au văduvit 18 tinere și au crescut fără tată 30 de copii orfani.
