Câți dintre noi avem părinți care își primesc pensiile pe card și câți dintre noi ne-am lovit de problemele cauzate de imposibilitatea părinților sau a bunicilor noștri de a asimila digitalizarea României? Mulți dintre ei au acceptat cu greu inclusiv folosirea unui telefon mobil, pe care oricum îl folosesc doar pentru a răspunde apelurilor noastre. Ei bine, toți am încercat să găsim soluții pentru a le sta aproape, pentru a-i ajuta, mai puțin să înțeleagă sau să folosească aplicațiile, ci încercând noi să le facem plățile, cumpărăturile, programările la medic etc, etc. Pentru așa ceva, mulți dintre noi suntem împuterniciți pe conturile bancare ale părinților sau bunicilor noștri, mai verificăm când le intră pensia, mai facem o plată online etc., etc. Ei bine, partea frumoasă și de-a dreptul palpitantă este atunci când vrei să transferi bani din contul părintelui tău, pentru că, poate el/ei sunt plecați din localitate și cardul/cardurile sunt la ei. Aici începe aventura ordinului de plată.
Există ordine de plată online, care se pot completa, urmând ca apoi să le listezi (printezi), să te duci la bancă, să prezinți ordinul de plată după care se face transferul. Minunat, cu excepția cazului în care nu ai acces la un computer, la internet, la un Acrobat Reader cel puțin versiunea 8, ca să-ți deschidă ordinul de plată online și să-l poți completa. Bineînțeles, trebuie să mai ai în dotare o imprimantă funcțională, ca să poți printa ordinul de plată. Dacă îl trimiți băncii pe e-mail, fie din motive de securitate, fie pentru că nu este updatată versiunea lor de Acrobat Reader, nu îl pot deschide, ceea ce duce la câteva drumuri în căutarea unui birou de copiat acte sau ceva asemănător, unde să îți poată deschide și printa ordinul de plată, pe care tu l-ai trimis acolo pe e-mail. Urmează drumul înapoi la bancă.
Simplu, eficient și rapid, nu?
Poate că noi, copiii, nepoții vom reuși să ducem la capăt acest traseu “digitalizat”, “modernizat” și deosebit de eficient și vom “mulțumi”, în gând, băncii pentru grija față de clienții și, implicit, timpul nostru.
O întrebare îmi bântuie materia cenușie de azi dimineață: ce face omul care nu are computer, imprimantă, are peste 60-65 de ani și toate acestea îi sunt străine, nu are cu ce, nu poate, nu știe cum să le facă și poate nici starea financiară sau sănătatea nu îi permit să întocmească “modernul” ordin de plată și să facă toate aceste deplasări? Pe ei cui îi lăsăm?
