DOBROGEA

Acolo sunt... gândul și sufletul meu,

Pe-ntinderi de ape salmastre,

Nemărginire ce-atrage mereu

În brațele sale albastre.

Vecină mi-e luna, am soare-n cărări,

Adâncă-ncrustare în sine

Pământul acesta deprins cu migrări

Trăiește fatidic în mine.

Și-atunci, periodic, cuprins de alean,

Din tainice colțuri de suflet,

Găsesc călăuza în fiece an

Întoarcerii mele. Și cuget...

Lasă un comentariu