Discursul despre Mihai Eminescu trebuie axat în primul rând pe evidențierea luptei naționale dusă de Eminescu, atât ca jurnalist, în special la ,,Timpul”, cât și ca membru marcant al Societății ,,Carpații”, care-și propunea unirea tuturor românilor în vechile hotare ale Daciei Mari, sau ca organizator al Congresului de la Putna.
Mihai Eminescu este întemeietorul Doctrinei Naționale, cuprinzând în aceasta afirmarea Nației din toate punctele de vedere, economic, social, politic, juridic, cultural, religios. A gândit pe fiecare domeniu în parte soluții și direcții de conservare identitară, atât în fața agresiunilor externe din partea marilor imperii, în special țarist și austro-ungar, cât și a celor interne, venite dinspre pătura superpusă.
Eminescu a fost și este cel mai însemnat vizionar politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, el este un reper actual prin genialitatea concepției sale, oferindu-ne și în prezent un exemplu de gândire și acțiune în fața marilor probleme pe care poporul român este nevoit să le înfrunte, pentru că, în profunzime, problematica internă si externă din timpul lui Eminescu este la fel ca în vremurile noastre. De aceea doctrinarul național Mihai Eminescu trebuie să fie în modul cel mai serios cu putință “obiect de studiu” pentru toți românii care doresc binele țării.
Întelegerea acestui om însă nu este deloc ușoară, căci presupune o muncă enormă de cercetare. “Produsul” operei lui este înțelegerea mecanismelor dăunătoare ce strică lumea și rezistența identitară în fața lor.
Demnitate si muncă națională, refuzul tranzacționării idealului românesc, într-un cuvânt, Libertatea de a fi român în România Întreagă, cam asta cred eu că înseamnă Mihai Eminescu.
