Distinsul prieten și colaborator al nostru, al românilor din județele Covasna și Harghita, dr. Liviu Boar, a împlinit, la 5 aprilie a. c., frumoasa și rotunda vârstă de 70 de ani, fapt pentru care îi urăm, de la bun început, un sincer La mulți ani!
Doctor în istorie, obținut la Universitatea „Babeș -Bolyai” din Cluj Napoca, cu teza „Românii din Scaunele Ciuc, Giurgeu și Casin în secolul al XIX-lea”, conducător științific prof. univ. dr. Teodor Pavel, lucrare de referință pentru istoria zonei noastre, prietenul Liviu Boar este cunoscut mai întâi ca renumit arhivist, apreciat și respectat în țară și străinătate, având o carieră profesională de peste patru decenii în domeniul arhivistic. Este autorul a zeci de volume și studii de istorie și arhivistică. În decursul ultimelor patru decenii, a fondat asociații și publicații, a cercetat mii de documente românești și străine, a editat sute de izvoare istorice, a întreținut relații cu colegii de breaslă din țară și de peste hotare, într-un cuvânt - ca să-l citez pe colegul și prietenul Tudor Rățoi - prietenul Liviu Boar are o operă.
70 de ani reprezintă pentru prietenul nostru Liviu Boar o cifră tocmai bună pentru a face un nou bilanț și, desigur, un prilej de formulare a noi proiecte, 70 de ani fiind vârsta cunoscută pentru puterea maximă de creativitate a omului. Și, cu siguranță, că are numeroase surse arhivistice de cercetat, lăsate anume pentru perioada liniștită de după pensionare.
Când împlinea mai tânăra vârstă de numai 60 de ani, aici, la noi, în Sfântu Gheorghe, i s-a dedicat un volum în colecția Profesioniștii noștri. În acest mod, Editura Eurocarpatica s-a achitat de onoranta obligație de a prețui și recompensa moral participarea prof. dr. Liviu Boar la realizarea proiectului științific de anvengură, ce își propune cercetarea istoriei și culturii românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș, și conviețuirea lor cu secuii, maghiarii și cu membrii celorlalte etnii trăitoare în arealul sud-estic transilvan, multietnic și pluriconfesional situat în inima României.
De remarcat, așadar, în primul rând, fidelitatea față de Arhivele Naționale ale României, cărora le-a dedicat toată perioada tinereții și a primei maturități, până la pensionare, începând din anul 1978, după doi ani petrecuți la catedră și în Armată. Între anii 1980-1990, a fost directorul Arhivelor Naționale Harghita, apoi a îndeplinit aceeași funcție la Arhivele Naționale Mureș, fiind astfel arhivistul-manager din cadrul Arhivelor Naționale ale României, cu cei mai mulți ani în conducerea unor arhive județene. S-a remarcat în calitate de bun profesionist, un director cu carismă, echilibru, stăpânire de sine, seriozitate și demnitate, cu tact și mare onestitate, cu iubire exemplară față de trecutul oglindit în documentele deținute de instituția Arhivelor. Aici, în această instituție, s-a preocupat de teoria și practica arhivistică românească, a fost la curent cu noutățile din domeniul profesional și cu cele ale legislației generale și a celei specifice, având o largă disponibilitate pentru introducerea noutăților, s-a folosit de avantajele oferite de informatică în activitatea arhivistică și cea managerială. A trebuit să cucerească mereu cunoștințe în domeniul paleografiei și al științelor auxiliare ale istoriei. A dat dovadă de bun manager, cu abilități de comunicare în spațiul public, în relațiile cu persoane fizice și juridice. S-a afirmat și pe planul relațiilor internaționale ale Arhivelor Naționale ale României, privind colaborarea cu instituții similare din alte țări, în primul rând cu cele din Ungaria, dar și cu cele, „puțin mai îndepărtate”… geografic, cele ale Chinei.
În decursul anilor, a organizat numeroase manifestări științifice, sesiuni, simpozioane, dezbateri, expoziții, în țară și străinătate. De numele său se leagă inițierea și organizarea sesiunii anuale de comunicări științifice „Arhivele și cercetarea istorică”, de la Sovata, manifestare științifică de prestigiu, precum și anuarul Arhivele mureșene, și Dicționarul arhiviștilor ardeleni etc.
La fel de meritorie este și activitatea didactică desfășurată de prof. dr. Liviu Boar, în calitatea sa de cadru didactic universitar la Facultatea de Arhivistică din București, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” și la Universitatea „Petru Maior” din Tg.-Mureș, unde, în prezent, este profesor asociat.
Portretul profesional și moral al prietenului dr. Liviu Boar nu ar fi complet fără menționarea, fie și sumară, a ceea ce definește Omul carismatic, generos, deschis, jovial și optimist, omul de societate, cu care îți face plăcere să fii alături, și la muncă, dar și în timpul liber, la „un pahar de vorbă”, în ambianța glumelor de bun gust și a frumoaselor cântece care au însoțit pe români de-a lungul timpului. La ceas aniversar, ne rugăm Bunului Dumnezeu să aibă în grația Sa Divină pe Omul de omenie Liviu Boar și pe frumoasa sa familie, iar pe noi să ne învrednicească să-i reînoim mesajul aniversar și la vârsta de 80 de ani și în continuare. La mulți și binecuvântați ani, dragă prietene Liviu!
