TIMP DE TAINĂ CU... SFÂNTUL ARDEALULUI!

Distribuie pe:

• “De obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă și trebuie să dea seama de ce au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; Însă, ar fi cu mult mai bine să vii de bună voie la rosturile tale veșnice, și nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simțiți, am vedea că Dumnezeu, Preamilostivul, ne îmbie cu iubire, încă din dimineața vieții, la Taina Sfântă a Pocăinței, ca să nu ajungem către seara vieții așa de îmblătiți de rele. Taina Pocăinței este judecata milostivă ce o face Dumnezeu cu noi, păcătoșii, când mergem noi, de bună voie, și ne mărturisim păcatele. Mare este Taina Pocăinței, nu numai că te face din rău bun, din vrăjmaș al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci și pentru că un lucru așa de mare e acoperit în chip smerit. În Taina Spovedaniei rogi pe Dumnezeu, Căruia i te mărturisești, să-ți ierte mulțimea relelor ce le-ai făcut, înșirându-le pe toate după cum te ajută conștiința. Și e bun Dumnezeu, că te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierți și tu, din inimă, greșelile fraților tăi. Dacă nu ierți, nici Dumnezeu nu te iartă. Și  trebuie să iertăm la nesfârșit, pe toți, din toată inima”.

***

• “Biserica Drăgănescu de lângă București, a fost pictată de părintele Arsenie Boca. Sub fresca “Nunta din Cana Galileii” găsim acest text: “Domnul Iisus Hristos a venit la nuntă să reamintească conștiinței oamenilor obârșia lor divină, ridicând nunta la valoarea și harul de Taină a Bisericii. Când, însă oamenii nesocotesc această obârșie, și o degradează, nunta, “nepăzind hotarele Legii”, ei devin “numai trup”, se fac “fiii pieririi”, “fiii diavolului” care-L răstignesc pe Hristos. Așa “piere dreptul pe Pământ și nimeni nu bagă de seamă”. Simplu: nu se mai nasc în condițiile oferite de “nuntă”.

***

• “Aproape toți oamenii, cu foarte mici excepții, îl purtăm pe Hristos în noi flămând, gol, întemnițat în robia patimilor noastre, pe care le hrănim îngrășând eul, mărindu-i stăpânirea, iar pe a Hristosului chircind-o sau tinzând spre a o desființa”.

P.S. Pentru noi, oamenii, care-L iubim pe Hristos, părintele Arsenie Boca, “Sfântul Ardealului”, este un medicament sufletesc și trupesc. Mii de oameni, din toată țara și nu numai, stau umili, la rând, pentru a se închina la mormântul îmbrăcat cu flori; sărută crucea, plâng, se smeresc, se mărturisesc, speră, ating hainele altor nevoiași, așteaptă din “farmacia” părintelui leacul tămăduitor. Este o minune a zilelor noastre. Trebuie doar să avem ochi și inimă. Părintele Arsenie ne spunea, înainte de a muri: “Căutați-mă și după ce nu voi mai fi, și eu am să vă ajut”; și o face din 1989, tot timpul. Poporul nostru românesc are nevoie de un “Stâlp de foc” care să ne scoată spre limanul vieți, fiindcă vorba poetului: “A venit vara, dar... atâta iarnă este în noi”.

Lasă un comentariu