PRAZNICUL NAȘTERII SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Distribuie pe:

Cine poate descrie sau înțelege sentimentele părinților, când au bucuria unui urmaș. Cu atât mai mult ne minunăm noi, creștinii, de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul care este “Înaintemergătorul lui Hristos”, ultimul profet al poporului biblic, propovăduitorul pocăinței, cel care a anunțat “apropierea Împărăției cerurilor” și cel mai mare născut din femeie. Și cum Dumnezeu este minunat între Sfinții Săi, nașterea a fost prevestită și anunțată de același înger Gavriil-Arhanghelul, cunoscătorul înțelepciunii lui Dumnezeu. Acesta vine la preotul Zaharia, care era de rând cu slujba la templu, spunându-i că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și va ridica blestemul și fața oamenilor va fi spre el.

Surprins de apariția slujitorului-lumină, înțelegând firea și vârsta sa, Zaharia s-a îndoit de mila lui Dumnezeu datorită nevredniciei lui, pentru aceasta a rămas fără grai.

Soția sa, Elisabeta, din seminția lui Aron, cu toate că Zaharia era mut, a tăinuit sarcina cinci luni, zicând: “Domnul a privit spre mine și mi-a luat ocara oamenilor” (Luca I,25). Abia în a șasea lună a sarcinii, Elisabeta s-a convins de toate câte i-a făcut Domnul, fiindcă și nepoata sa, Fecioara Maria, primise vestea Nașterii lui Mesia și încredințarea de la înger că Elisabeta va avea un fiu.

La nouă luni s-a născut un prunc. Așa cum era obiceiul, rudele și vecinii au pregătit totul pentru însemnarea, punerea numelui la opt zile, când se săvârșea și circumcizia. Toți ziceau să-i fie numele Zaharia, dar mama s-a împotrivit. Atunci, preotul Zaharia a luat o tăbliță pe care a scris: Ioan să-i fie numele (Luca I,63) și toți s-au mirat. Dar, odată cu însemnarea fiului s-a dezlegat limba tatălui și a început să vorbească cu cei de față, încât toți se minunau și slăveau pe Dumnezeu. Mai mult, preotul Zaharia, care fusese legat pentru îndoiala lui față de rânduiala Ziditorului, a început să profețească, recunoscându-și vina și, în același timp, spunând celor de față că pruncul primit prin făgăduință de la Dumnezeu “va fi chemat prooroc al Celui preaînalt și va merge înaintea Domnului să-I pregătească drumul…”(Luca I,67-80).

Pruncul creștea și se întărea cu Duhul. Părinții îi asigurau totul. Zaharia, cu toate că era bătrân, a inițiat pe Ioan atât în scrierea, cât și în citirea și tâlcuirea Legii, dorind să-l lase la templu. De asemenea, mama sa, Elisabeta, și ea în vârstă, l-a crescut în Legea Domnului și tot ea ocrotea pe Fecioara Maria, fiica lui Ioachim și Ana. Creșteau, deci, împreună, Ioan și Iisus, fiind rude, și pe care i-a zugrăvit, ca nimeni altul, pictorul fără pereche al Renașterii, Rafael. Nu se știe cât a stat Ioan la templu sau în casa părintească. Părinții, trecând la Domnul, Ioan a luat calea pustiei, trăind în mijlocul acelora care așteptau Făgăduința. “Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel… în timpul împăratului roman Tiberiu (14-37), în al 15-lea an de domnie”(Luca I,80; III,1). Acestea sunt elementele referitoare la praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, legat de împrejurările anunțării, venirii și ieșirii la propovăduire.

Credința noastră creștină este un dar al lui Dumnezeu, este plinirea celor nădăjduite și vederea celor făgăduite în Iisus Hristos, prin care toate s-au zidit. Descoperirea lui Dumnezeu s-a făcut treptat, pe măsură ce lumea putea înțelege. Pregătirea lumii s-a făcut mai ales de către profeți, ultimul și cel mai mare fiind chiar Sfântul Ioan Botezătorul. Prin sângele său a încheiat jertfa profeților, prin pogorârea la iad a dus vestea izbăvirii și învierii tuturor celor ce au crezut în făgăduința lui Mesia. El este martorul ruperii zapisului, călcării morții și legării diavolului.

Dacă Ioan s-a învrednicit să săvârșească Botezul Domnului, el s-a împărtășit de vederea Sfintei Treimi pe malul Iordanului, iar acum se bucură de a ședea de-a stânga Mântuitorului, întru slava Sa. Pentru aceasta, creștinii cinstesc pe Ioan Botezătorul, știind că el s-a învrednicit de un har special în fața lui Dumnezeu. Pe lângă cinstirea prăznuirii Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, creștinii ortodocși îi cer ajutor în toate necazurile, mai ales cei care sunt însemnați cu numele său, îi cer mijlocire și sprijin atât la Mântuitorul, cât și la Maica Domnului și la toți sfinții.

Lasă un comentariu