CUM NU MAI CITEȘTE ROMÂNUL

Distribuie pe:

Cititul este o activitate intelectuală, care presupune și ceva investiții în timp și bani și care este, pentru unii, o adevărată plăcere, iar pentru alții un real chin. Mai obligat de școală, mai silit de lipsa altor mijloace de a petrece plăcut timpul, românul a mai pus mâna pe carte, în comunism. În ultimele decenii, însă, cititul a devenit mai facultativ, mai fără chef și fără curiozitate, în primul rând, datorită sistemului de învățământ care nu știe să deschidă pofta spre citit și visat, iar în al doilea rând, datorită societății care nu mai dă o ceapă degerată pe dacă și ce ai citit. Într-o societate în care numeroase non-valori agramate stau în față, în care politicienii habar nu au să scrie corect inepțiile proprii de pe Facebook, în care cultura generală nu prea mai contează, cine și de ce să mai citească, dacă numai fraierii au nevoie de carte și șmecherii se descurcă fără?

Un comentariu interesant pe libertatea.ro aduce cifre care pot demonstra lipsa de apetență a românului pentru cuvântul scris și tipărit pe hârtie. Profitul net al celor mai importante 70 de edituri, calculat pe baza bilanțurilor din 2020, depuse la Ministerul Finanțelor Publice, s-a ridicat la 11,58 de milioane de euro. Comparativ, PRO TV SRL, care operează licențele a cinci televiziuni din grupul PRO TV, a avut 51,5 milioane de euro, a fost mai mare de 4,4 ori decât profitul total al celor 70 de edituri. Extrapolând, cele 5 canale Pro TV, unele cu audiență jenantă, ar avea profitul a... 308 edituri importante din România! Desigur, se poate raporta și la alte televiziuni generaliste sau specializate, la fel de inutile în susținerea culturii adevărate, a actului artistic, dar e mai șocantă cifra în cazul PRO. Ideal ar fi să avem cifre din alte țări, pentru a compara cu rezultatele din alte țări cu populație aproximativ egală, dar se poate bănui că stăm foarte prost și la citit, poate la nivelul folosit pasta de dinți și săpunul, în statistici deja celebre.

Pe fondul lipsei de interes măreț pentru citit, suntem bombardați cu știri cu audiențe kilometrice ale televiziunilor, cu milioane de privitori scoși din pix, la vreo 2.000 de people-metre, care înregistrează pe ce post se uită proprietarul, dar nu se încurajează cititul, o activitate infinit mai consumatoare decât privitul la TV. Lansările de carte se produc și azi cu invitați puțini, prieteni și rude, mai mult, tirajele cărților sunt confidențiale, din jena autorului, ziarele, și acelea puține, nu mai apar cu cărți la pachet, care să mai ofere hrană spirituală la preț mai modic, iar unele edituri încearcă să vândă la preț de nou-nouț cărți care au zăcut 4-5 ani în depozite, fără prea mare succes. Să nu ne mirăm, deci, că imaginea TV bate cititul cu efort intelectual și industria de carte și-o mai face cu mâna ei.

Și tot ca o știre șocantă pentru 2021, apare în sănătate contribuția personală (coplata), de la 1 iulie, diferența dintre tariful decontat de Casa de asigurări și tariful practicat de spitalul privat. Un posibil șut decisiv dat medicinii de stat, sabotată de ratați cu carnet de partid, în Mureș sau oriunde. Cum va crede pacientul că îi va fi mai bine cotizând diferența la privat, acolo unde lucrează în bună parte exact angajații de la stat care dispar strategic la privat și fără a-și face programul de lucru asumat în contractul de muncă? De ce ai da bani în plus ca să te întâlnești tot cu medicul sau asistentul de la stat, după program, la privat? Cel puțin, la stat există încă concursuri și nu se merge ca la privat, cu recomandare pe gașcă, familie sau cu lucrul pe tarif orar. Sigur, asta nu va deranja ratații cu carnet de partid care au distrus și distrug statul în folosul angajatorului lor de la privat, cu interese pe partid, etnie sau religie și nici medicii care primesc ce trebuie pentru tăcerea lor. Doar nu credeți că un om sănătos la cap poate accepta distrugeri de secții și laboratoare și lipsa de contracte semnate cu Casa, în folosul găștii de la privat și care controlează și statul?

Lasă un comentariu