Din cât mi-a mai rămas din viață
Am să încerc să iau ce e frumos
Problema e că ridurile de pe față
Sunt un ecou al anilor ce-au fost
Al anilor ce am crezut că-mi aparțin
Cum bine știți, eu mă mai mint puțin
Ecou al vieții ce credeam că-mi poate fi utilă
Într-o ciudată luptă între întuneric și lumină
O luptă ce sa-ntipărit pe frunte și-al meu suflet
O luptă care m-a adus la tot ce astăzi sunt
Un chip, și o inimă puțin cam frântă
Ce luptă greu să bată și să simtă
Dar e ciudat să vrei să simți când ști că doare
Și mai ciudat e chiar să ți-o dorești
E masochism?.. sau doar o luptă care
Se va opri.... din câte-am înțeles.