Lideri din țări autocratice, precum prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohamed bin Salman, dar și din țări considerate democratice, cum ar fi președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, sau premierul Ungariei, Viktor Orban, s-au transformat în “prădători ai presei” de către organizația neguvernamentală “Reporteri fără Frontiere” (RSF), informează luni EFE.
Pe lista publicată luni, care o actualizează pe precedenta, din 2016, RSF include în total 37 de “tirani” din întreaga lume cărora le reproșează “o represiune masivă a libertății presei”, iar pentru prima dată de la crearea acestei liste, acum circa 20 de ani, figurează reprezentantul unei țări din Uniunea Europeană.
Motivul este că RSF consideră că, de la sosirea sa la putere, în 2010, Orban nu a încetat să atenteze împotriva “pluralismului și independenței mass-media”. Plecând de la ideea sa de “democrație iliberală”, Orban a transformat serviciul de radio și televiziune în “organ de propagandă”, iar în privința presei private, fie a supus-o propriilor interese, fie a redus-o la tăcere. Toate acestea au fost posibile grație manevrelor politico-economice și cumpărării de presă de către unii oligarhi care au legături cu partidul său, Fidesz, consideră RSF.
Lui Bolsonaro, liderul celei mai mari democrații din America Latină, RSF îi reproșează insultele, umilințele și “amenințările vulgare” pe care le-a adresat presei de când a ajuns în fruntea țării, în 2018.
De atunci - subliniază RSF - “activitatea presei braziliene a devenit extrem de complexă” și principalele ținte ale atacurilor sale au fost jurnalistele, specialiștii politici și grupul Globo. RSF atrage atenția îndeosebi cu privire la acțiunea combinată a familiei și anturajului președintelui brazilian cu persoane care îl susțin pe Bolsonaro pe rețelele sociale și care, cu ajutorul roboților, se concentrează pe decredibilizarea presei pe care o acuză că este “dușmanul statului”.
Tot în America Latină, au intrat pe lista neagră a organizației “Reporteri fără Frontiere” președinții Cubei, Miguel Diaz-Canel, și Nicaraguei, Daniel Ortega, cărora li se alătură acum președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, aflat deja pe această listă încă de la sosirea sa la putere, în 2013. Prezența lui Diaz-Canel pe listă se justifică prin continuitatea pe care a imprimat-o “totalitarismului de tip sovietic” pe care i l-a lăsat moștenire Raul Castro, atunci când a cedat puterea.
Prezența lui Ortega pe listă se justifică prin “asfixia economică și cenzura judiciară” la care este supusă presa de când președintele Nicaraguei și-a început cel de-al treilea mandat consecutiv în noiembrie 2016 și care a luat o nouă turnură în perspectiva alegerilor prezidențiale care urmează să aibă loc în noiembrie. RSF notează că Ortega și-a consolidat “arsenalul de cenzură” cu acțiuni judiciare “abuzive” cărora li se opun atât presa, cât și clasa politică.
Surprinde mai puțin faptul că pe această listă a intrat Mohamed bin Salman, ținând cont de concentrarea de putere din mâinile sale din 2017, de când a fost numit succesor de către tatăl său și pe care RSF o numește “barbarie fără limite”, notează EFE.
Arabia Saudită - amintește organizația - este “una dintre cele mai mari închisori din lume pentru jurnaliști” și unii dintre ei se află în spatele gratiilor fără să știe ce acuzații li se aduc. Și asta fără a mai vorbi despre cazul editorialistului publicației americane Washington Post, Jamal Khashoggi, asasinat și tranșat în consulatul saudit din Istanbul, Turcia, în 2018.
Pentru prima dată, în ediția din acest an, RSF include pe lista sa două femei “prădătoare ale presei”. Prima este șefa executivului din Hong Kong, pentru că se comportă ca “o marionetă în mâinile președintelui chinez Xi Jinping”, în aplicarea politicilor “liberticide la adresa presei” care au dus la dispariția în iunie a ultimului ziar independent, Apple Daily, și la încarcerarea fondatorului său, Jimmy Lai. A doua este șefa executivului din Bangladesh, Sheikh Hasina, care conduce țara din 2009 și care, cu o lege privind securitatea digitală adoptată în 2018 - potrivit RSF - a deschis calea procedurilor judiciare împotriva a peste 70 de jurnaliști și bloggeri.
Șapte dintre liderii aflați pe lista neagră a organizației RSF se află acolo încă de la prima ediție, din 2001: este vorba despre ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, președinții Siriei, Bashar al Assad, Rusiei, Vladimir Putin, Belarusului, Aleksandr Lukașenko. Este și cazul președintelui Guineei Ecuatoriale, Teodoro Obiang Nguema, care este cel mai longeviv șef de stat. RSF nu ezită să numească Guineea Ecuatorială drept “dictatură totalitară” în care peisajul mediatic se limitează aproape exclusiv la presa de stat însărcinată să difuzeze “propaganda guvernului” și unde nu există niciun corespondent străin.
