Sâmbătă seara, în cadrul emisiunii concurs NEXT STAR, emisiune care își dorește să descopere și să promoveze copii talentați, am avut privilegiul de a o urmări pe ANNE, luptând cu aceeași dăruire, talent și muncă pentru a intra în finala concursului. Câtă emoție reușește să transmită această fetiță. Fiecare gest, mișcare, transmite clar emoția sufletului ei. Juriul a rămas fără cuvinte, cuvinte care, oricum, nu-și aveau rostul. Anne a vorbit, a transmis, a atins sufletele noastre, a tuturor celor care am urmărit acel tăvălug de emoții care a fost Anne, pe scena de la Next Star. Pe lângă o coregrafie expresivă și bine gândită, pe lângă dragostea și grija mamei ei, Minodora, care, efectiv trăiește pentru fiica ei, a fost munca Annei, orele de antrenament, durerile, loviturile, căzăturile, toate “vindecate” de bucuria, de dorința si dragostea pentru ceea ce ea face cu atâta măiestrie.
E doar un copil din punct de vedere biologic, e în creștere, e în plină dezvoltare, abia acum începe să înțeleagă puțin câte puțin din această viață și totuși, canalizate în direcția potrivită, forța ei, puterea, voința, au adus-o în punctul în care, la doar 14 ani, are un trecut plin de realizări, recunoscute pe plan mondial. Stau dovada cele 120 de cupe obținute și zeci de medalii, multe dintre ele primite în concursuri internaționale, jurizate de profesioniști.
Anne, te felicităm din tot sufletul. Pentru toți târgumureșenii și nu numai, ești o mândrie, un exemplu și îți mulțumim pentru că ne-ai arătat, din nou, sufletul tău frumos, transpus și expus prin dansul tău. Premiile nici nu mai contează, pentru că, oricum, ești campioana sufletelor noastre!
*
Pentru conducerea acestui oraș, am o întrebare. În cadrul multelor târguri organizate în Târgu-Mureș, Zile târgumureșene și alte manifestări, între două concerte rock și două discursuri, de ce nu găsim loc și timp pentru mediatizarea, susținerea, promovarea și recunoașterea meritelor copiilor noștri? De ce nu îi ajutăm? De ce nu există o după-amiază dedicată lor? A celor mici care ne învață pe noi, cei mari, cum se face și cum se ajunge la performanța lucrului bine făcut. Sunt convinsă că avem în oraș, în județ, copii excepționali, indiferent dacă vorbim de sport, matematică, desen, chimie sau canto. Închidem piețe, deschidem piețe, peticim găuri în asfalt pentru un anotimp, maxim două, achiziționăm obiecte absolut inutile, vrem muzee în care să ne vedem trecutul, dar viitorul cui îl lăsăm? Noi suntem prezentul și știm cu toții cum îl trăim, ce gust are. Putem să ne achităm măcar de datoria morală pe care o avem față de viitor?
