FUNDAȚIA “GOJDU” (II) SCURT ISTORIC

În urma acestor inițiative, prof. dr. Tiberiu Vladislav, senator PNL de Bacău, în data de 9 februarie 1998 a prezentat problema Fundației “Gojdu” în Senat, precizând că “România are datoria morală de a cere Ungariei ca, în context european, să reconsidere statutul proprietăților fundației”. Tot sub îndrumarea domniei sale, s-a constituit și un “Grup de inițiativă” (alcătuit din reprezentanți ai MAE, MEN, Secretariatului de Stat pentru Culte, Departamentului Informațiilor Publice, Fundației “Gojdu”, cărora li s-au alăturat senatorii Alexandru Paleologu, Emil Tocaci, Dinu Scrieciu, Vasile Ungureanu, deputatul Sorin Stănescu și reporterul Tudor Artenie), cu scopul de a determina autoritățile române și maghiare să înceapă discuții asupra patrimoniului Fundației “Gojdu”. Grupul s-a întrunit deja de câteva ori și a făcut propuneri concrete pentru rezolvarea problemei, în cadrul Comisiei de Politică Externă a Senatului României (august 1998).

În cursul anului 1999, fundația și-a intensificat acțiunile privind redobândirea patrimoniului său, încercând, totodată, să prevină acțiunile autorităților maghiare care au organizat deja două licitații, în 1998 și 1999, pentru înstrăinarea imobilelor din Budapesta. Au fost trimise noi memorii unor personalități politice românești și, prin intermediul MAE, s-a înaintat Ungariei un aide-memoire. Din răspunsul primit reiese că “punctul de vedere al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare este acela că acordurile internaționale în vigoare între cele două țări nu asigură baza juridică pentru România de a pretinde bunurile din Ungaria ale fostei Fundații «Gojdu». Acest punct de vedere a fost reiterat, în interviurile acordate reprezentanților presei românești, de către ministrul de externe al Ungariei, Martonyi János, care, în spiritul tradiției diplomației ungare interbelice, a reamintit că, dacă România va solicita în continuare retrocedarea patrimoniului Fundației “Gojdu”, guvernul maghiar va emite, la rândul său, pretenții asemănătoare. Și aceasta' exact în timp ce, la intervenția fățișă a Budapestei, bisericile romano-catolică și reformată din România au început să își recapete, prin ordonanțe guvernamentale de urgență, imobilele naționalizate de statul comunist român (aproximativ 600 de clădiri în diferite localități transilvănene).

În urma refuzurilor repetate ale oficialităților maghiare de a se așeza cu partea română la masa tratativelor, pentru a discuta problemele Fundației “Gojdu” - poziția adoptată și la cea de a treia sesiune a Comisiei Mixte Interguvernamentale, încălcând fățiș un drept legitim al minorității românești din Ungaria, beneficiară și ea a prevederilor testamentare ale marelui mecena al neamului românesc, dar cerând socoteală statului român pentru drepturile minorității maghiare de la noi - senatorul Tiberiu Vladislav, însoțit de un grup de membri ai PNL, filiala Bihor, de secretarul fundației și de ziariști, s-a deplasat la Budapesta, la 15 septembrie a.c. Au avut loc întrevederi cu primarul sectorului 7, Szabo Zoltán, care a mărturisit că “Guvernul maghiar nu recunoaște pretenția Guvernului României”, și cu Szilágyi Mátyás, consilier în MAE ungar, care a afirmat că s-au constituit deja comisii de experți care analizează solicitarea noastră, pentru a ni se oferi un răspuns oficial.

În urma refuzului MAE ungar de a accepta începerea unor tratative referitoare la bunurile Fundației “Gojdu”, precum și datorită faptului că problema fundației noastre a fost scoasă de pe agenda Comisiei Mixte Bilaterale, româno-ungare, fiind considerată de MAE român ca o chestiune de drept internațional privat în ciuda evidențelor și a faptului că MAE a purtat cu succes tratativele cu partea ungară, în perioada interbelică, soldate cu Acordul din 1937. Fundația “Gojdu” a intentat în cursul lunii ianuarie a.c., o acțiune în instanțele judecătorești maghiare, respectiv la Tribunalul capitalei ungare, pentru a fi repusă în drepturile legitime de către statul ungar. Acțiunea este în curs de desfășurare, fiind sprijinită din punct de vedere juridic de către experți ai MAE român.

*

Paralel cu acțiunile întreprinse pentru redobândirea patrimoniului ce îi aparține de drept, Fundația “Gojdu”, din modestele sale resurse financiare - la ora actuală se găsesc în conturile sale, deschise la Banca Comercială Română, filiala Sibiu, 23.430.63 lei și 1.500 USD - a susținut următoarele inițiative, plătind:

- 1.000 USD pentru realizarea filmului Strada românească din Budapesta (1997);

- 5 milioane lei pentru editarea revistei Angustia, ce apare la Odorheiul Secuiesc (1997);

- 15 milioane lei Editurii Deisis din Sibiu, pentru traducerea și tipărirea lucrării lui M. Bielawski, intitulată Părintele Dumitru Stăniloae, o viziune filocalică asupra lumii (1998);

- 10 milioane lei Editurii Presa Universitară din Cluj-Napoca, pentru tipărirea cărții pr. prof. univ. dr. Aurel Jivi, intitulată Orthodox, Catholics and Protestants. Studies in Romanian Ecclesiastical Relations (1999);

- 300 USD dlui lector univ. drd. Stelean Boia, drept bursă pentru efectuarea unor cercetări în arhivele din Budapesta, pentru întocmirea tezei de doctorat referitoare la foștii bursieri ai Fundației “Gojdu”, lucrare ce va fi prezentată la Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicolae Bocșan.

Notă: pentru scurt timp, în acea perioadă am fost purtătorul de cuvânt al Fundației de la Sibiu.

(Sfârșit)

Lasă un comentariu