VORBE ÎNȚELEPT GÂNDITE ȘI SCRISE

Ia citiți ce frumusețe de proză-versificată, cu autor al cărui nume mintea mea bătrână și uitucă nu și-l mai readuce aminte: “De atunci trecură un mănunchi de ani, de când ne plimbam pe sub castani. Cu lacrimi reci ne umezeam iubirea, și cu ninsul florilor de castani. Acum e toamnă aurie, iar gutuii își rotunjesc fructele și îi înzecesc aromele pentru cămările iernilor. Dulci arome și parfumuri în bucate și în roadele pământului”. Iar într-un alt loc: “Ape “rupte” de stânci, născând în urma lor adânci cascade înspumate și învolburate”. Spicuiri din Sfânta Evanghelie. Domnul Dumnezeu i-a zis lui Adam: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat, din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci, blestemat va fi pământul pentru tine. Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat, căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”. Și i-a pus Adam femeii sale numele de Eva. Adică viață. Pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii. Străinii spun despre români că sunt simpatici, iar aceștia spun despre ei că sunt proști de buni, pentru că principalele bogății ale subsolului țării lor sunt în mâinile străinilor, inclusiv aproape jumătate dintre pământurile fertile și din cele acoperite cu păduri. Calculat matematic, ceea ce au furat hoții lor și ai noștri, suma pagubei depășește fabuloasa sumă de 1000 de miliarde de Euro! Ca urmare, cine mai știe exact cât a fost de bogată România, cu 31 de ani în urmă, și cât e ea de furată și săracă acum! Pentru că sunt gazetari și politicieni care scriu și vorbesc cu limbajul celui mai putrezit lemn rămas nefurat în pădurile românești. Când iarna stă să intre în sat, înserarea se așează cel mai devreme în casele bătrânilor țărani români. Când eram copil-elev de școală primară, iar apoi adolescent-licean, în recreații ne jucam mini-fotbal și de-a leapșca. Acum se fumează pe gură și se dă fumul pe nas. Iar, unori, în loc de tutun, se pipă marihuana și alte etnobotanice. Curios este faptul că adevărații protagoniști nu sunt băieții, ci fetele. De-ale avocaturii: complicele este acea persoană care ajută un hoț să săvârșească un furt, sau o altă fărădelege. Avocatul este acea persoană, cu studii juridice superioare, care ajută hoțul să scape nepedepsit, după ce a săvârșit fapta. Nu degeaba, povestitorul Ion Creangă (1837-1889) considera respectiva neprofesie drept “un cumplit meșteșug de tâmpenie”! Din vorbele scrise de un confrate în ale gazetăriei: “Cu ai noștri politicieni suntem precum o turmă de oi rătăcite, care nu știu care-i drumul cel bun. Acela care duce spre poiana cu iarbă grasă și ferită de lupi. Și atunci ne luăm după orice măgar care se așează în fruntea turmei!”. Ce ne facem, însă, cu acele consoarte ale noastre care vor, cu tot dinadinsul, să respecte perceptele de viață ale preafrumoasei actrițe americane Marilyn Monroe (1926-1962), cea care mărturisea: “Nu-mi pasă că trăiesc într-o lume a bărbaților, atâta vreme cât pot să fiu femeie”. Bănuiesc că puțini “intelectuali” ai zilelor noastre, nici măcar nu au aflat că am avut un poet-dramaturg de mare talent, care purta numele literar de Alexandru Depărățeanu (1835-1865). Ia citiți ce frumusețe de vers: “Locuința mea de vară/E la țară./ Acolo voi eu să mor/ Ca un fluture pe floare/ Beat de soare/ De parfum și de amor”. Îi dau mare dreptate scriitorului irlandez Oscar Wilde (1854-1900), cel care spunea că “Sinceritatea este periculoasă în doze mici și mortală în doze mari”. “Avea bunica mea de toate...; Avea prispă cu mușcate,/ Avea fântână, pâine, sare,/ Avea putere și răbdare./ Avea credință și iubire/ Și-un dar nespus de nemurire,/ Avea un cal la o căruță/ Și lapte bun de la văcuță./ Avea povești nenumărate/ Și cântece nemaicântate,/ Și le spunea adeseori/ La clacă și la șezători./ Avea o sobă, un vătrai,/ Avea și gura mea de rai. (...) Bunico, satul de poveste/ Azi îl vedem, dar nu mai este...”. Autorul-povestitor era poetul bucureștean Ion (Aurel) Pilat (1891-1945). “Aveți grije, mari români! Părinții și țara nu se vorbesc de rău niciodată”, ne sfătuia, cu a sa înțelepciune patriotică, istoricul-academician Nicolae Iorga (1871-1940).

Lasă un comentariu