Conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, după cucerirea cetății Chilia, pe 10 iulie 1466 a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ștefan cel Mare, cu menirea de a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa.
În data de 15 septembrie, Ștefan cel Mare a cumpărat satul Vicovul de Sus, cu 200 de zloți tătărești, și l-a dăruit Mănăstirii Putna, a cărei construcție abia începuse, inaugurând astfel seria marilor donații pentru gloriosul său așezământ religios.
Supranumită “Ierusalimul Neamului Românesc”, de către Mihai Eminescu, în 1871, Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești, aflat la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. Aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.
Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea Mănăstirii, necropolă a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, “fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul Mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.
Biserica Mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Voievodul Vasile Lupu a început lucrări de reconstruire în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustație Dabija, în 1662. Construcția a fost restaurată între anii 1756-1760, prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
Intrarea în incinta Mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află Stema Moldovei, datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești.
Deoarece poetul Mihai Eminescu, împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871, au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește “Turnul Eminescu”. Tot pe latura de est este situat și “Turnul clopotniței”, construit în anul 1882.
Paraclisul Mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul, în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță, deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica “al fresco”, în perioada 1980-1984, de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.
Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească, ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu, în timpul arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei.
Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului, a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremuri de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.
Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale, specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc, astfel, reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în Biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie, care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustație Dabija.
Din camera mormintelor (gropnița), trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul al XVII-lea, peretele despărțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene.
La exterior, Biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă, simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.
Mănăstirea Putna este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI SV-II-a-A-05595.
