BASARABIA, ÎN DRUMUL EI SPRE UNIREA CU ROMÂNIA (II)

La 31 Ianuarie 1813, Episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni înființează un Seminar Teologic la Chișinău, cu limba de predare Română. După moartea sa - 1821 - limba Română este înlocuită cu Rusa, iar cărțile Românești tipărite de Episcop au fost interzise și, timp de șapte ani, mitropolitul Pavel Lebedev a încălzit sobele din Sediul Mitropoliei cu cărțile Românești.

1821 - Episcopul Bodoni avea vreo o sută de biserici pentru Românii de la Est de Nistru.

5 Martie 1828 a fost suprimată autonomia Basarabiei.

1829 - Boierii Basarabi protestează față de legea din 1828, care impusese limba Rusă ca unica limbă acceptată în Basarabia, traducerea în Română fiind acceptată numai în caz de necesitate.

1839 - autoritățile Rusești de ocupație constată existența în Basarabia a “boierilor Moldoveni cu devotament pentru nația Română”.

1848 - se proiectează editarea la Chișinău a gazetei Românul.

1856 - Românii recuperează Sudul Basarabiei, prin Pacea de la Paris, care pune capăt războiului Crimeii; Rusia a fost îndepărtată de la Gurile Dunării.

Sec. XIX: Din 1821 până în 1989, toți mitropoliții instalați la Chișinău au fost Ruși, cu excepția celor din 1918 și 1944. Abia în 1989, deputații Români din Parlamentul de la Moscova obțin aprobarea pentru alegerea unui mitropolit care să știe Românește.

1860 - În Monitorul Provinciei Basarabia, autoritățile de ocupație recunosc că “etnia principală care domină (numeric) în Basarabia o reprezintă (Românii) Moldovenii băștinași, ei fiind o rămășiță a Daco-Romanilor antici”.

1864 - Se înființează, la Ismail, Episcopia Dunării De Jos, cu jurisdicție asupra Sudului Basarabiei, eliberat în 1856.

21 Martie 1867 - Guvernatorul Basarabiei informa despre revoluționarii Români din Basarabia, care trec frontiera fără pașaport și urmăresc re-alipirea Basarabiei la Principatele recent unite.

15 August 1871 - Mihai Eminescu la Putna, Primul Congres al Studenților Români, a spus, printre altele: “Suntem Români și punctum!

Noi susținem că Poporul Românesc, nu se va putea dezvolta ca Popor Românesc, decât păstrând, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradițiile sale istorice, astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor... Suntem Români și punctum... Nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeție...

Noi am zis de la început că nu există compensații pentru Basarabia, precum nu există niciodată vreo plată pentru o palmă măcar din pământul Patriei.

Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.

Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului.”

1878: Rusia răpește din nou sudul Basarabiei, abuzând de Pacea de la Berlin, violând Convenția din 4/6 Aprilie 1876, prin care garantase integritatea teritorială a României; teritoriul trece, și bisericește, sub jurisdicția Bisericii Ruse.

La 21 Ianuarie 1878, cu un articol de fond publicat în Ziarul Timpul, începe preocuparea lui Mihai Eminescu pentru problema Basarabiei.

Activitatea sa ziaristică, în 1878, este dominată de această problemă, căreia îi consacră nenumărate articole și studii profunde.

1882 - În Basarabia ortodoxă prigonită de ortodocșii Ruși, mai rămăseseră numai 417 biserici cu Limba Română, iar în celelalte Româna fusese înlocuită cu Rusa.

În 1897, după un recensământ Rusesc, Rușii erau 8% din populația Basarabiei, dar dominau în administrație (64,2%), armata (58,3%), învățământ (58%) și medicină (56%).

În 6-7 Aprilie 1903, prin incitarea făcută de Ziarul Basarabeanul (Bessarabeț), Rușii din organizația reacționară Rușii Adevărați au provocat un progrom anti-Evreiesc la Chișinău.

Înfrângerea Rusiei în războiul cu Japonia (1904-1905) - când România s-a declarat neutră - a dat speranțe de eliberare a Basarabiei; au apărut la Chișinău Ziarele Basarabia și Moldoveanul.

1905 - Boierii Români din Basarabia - Vasile Stroescu, Alexandru Matei Codruță, Petre Leonard, Pavel Dicescu etc. - organizează Societatea Culturală Basarabia.

1905 - La Universitatea Tartu (Estonia) s-a întemeiat o organizație secretă a Românilor Basarabeni, condusă de Ion Pelivan și Pantelimon Halippa.

1906 - Pelivan și Halippa întemeiază Societatea pentru Cultură Națională Moldovenească și scot primul ziar în Română: Basarabia.

La 1 Martie 1907, Ziarul Basarabia a publicat poemul Deșteaptă-te Române, de Andrei Mureșanu, ziarul a fost imediat suspendat.

1908 - Ștefan Ciobanu, S. Murafa, D. Ciugureanu și Alexei Mateevici înființează, la Kiev, Asociația Studențiască Cultural-Națională “Deșteptarea”.

1912 - Apare studiul lui Nicolae Iorga, Basarabia noastră: scrisă după 100 de ani de la răpirea ei de către Ruși.

1913 - Cu sprijinul financiar al lui Vasile Stroescu, a fost editată Revista Cuvânt Moldovenesc de Pan Halippa; în acest al doilea deceniu al Sec. XX apar și alte publicații periodice, militante pentru eliberarea Basarabiei.

1917 Aprilie 19/25 - Congresul extraordinar al clerului din Basarabia cere autonomie pentru Biserică, o Mitropolie Românească, cu mitropolit și episcopi aleși din rândul Românilor, iar graiul slujbelor și în școli să fie cel Românesc.

În August 1917, autoritățile de ocupație au recurs la oribile asasinate împotriva fruntașilor mișcării de eliberare: A. Mateevici, 13 August; S. Murafa și A. Hodorogea, 20 August.

La 20-27 Octombrie 1917 are loc, la Chișinău, Congresul Militarilor Moldoveni, care proclamă autonomie teritorială și politică, dar în cadrul Republicii Federative Ruse.

5 Aprilie 1917 - Crearea Partidului Național Moldovenesc.

6-7 Aprilie 1917 - Congresul Cooperatorilor din Basarabia acceptă Programul Partidului Național Moldovenesc.

19 Aprilie 1917 - Congresul Eparhial se pronunță pentru formarea Sfatului Țării.

20 Mai 1917 - Congresul Studenților Moldoveni susține Programul Partidului Național Moldovenesc.

21-23 Mai 1917 - Primul Congres al Țăranilor din Basarabia.

25-28 Mai 1917 - Congresul învățătorilor Moldoveni din Basarabia.

16 Iulie 1917 - Comitetul ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui Consiliu al provinciei.

16 Iulie 1917 - Adunarea națională Ucraineană proclamă libertate pentru Ucrainieni, dar oprimare pentru Românii Basarabeni.

23-27 Octombrie 1917 - proclamarea Autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării ca organ legislativ.

14 Noiembrie 1917 – Congresul al II-lea al Eserilor (Partidul Socialist Revoluționar Rus din Basarabia) a aprobat constituirea Sfatului Țării.

21 Noiembrie 1917 - deschiderea Sfatului Țării, adoptarea Imnului “Deșteaptă-te, Române!” și a Drapelului Tricolor.

22-29 Noiembrie 1917 - au loc primele ședințe ale Sfatului Țării, președinte: Ion Inculeț, adjunct Pan Halippa.

29 Noiembrie 1917 - recunoașterea Sfatului Țării de către reprezentantul Guvernului Provizoriu de la Petersburg.

2 Decembrie 1917 - Sfatul Țării proclamă Republica Democratică Moldovenească autonomă, în cadrul Republicii Federative Ruse.

5 Decembrie 1917 - Sfatul Țării declară că nu recunoaște Sovietul Comisarilor Poporului, venit la putere în Rusia în urma loviturii de stat din 7 Noiembrie.

La finele lui 1917 și începutul lui 1918, bolșevicii au încercat să ia puterea în Basarabia.

4 Ianuarie 1918 - prim-ministrul Alexandru Averescu a anunțat decizia Guvernului Român de a da curs cererii Republicii Democrate Moldovenești de a introduce armatele Române în Basarabia.

La 13 Ianuarie 1918 au intrat în Basarabia, pentru pacificarea zonei, trupele Românești conduse de Generalul Ernest Broșteanu.

19 Ianuarie 1918 - formarea noului guvern al Republicii Democrate Moldovenești, în frunte cu Daniil Ciugureanu.

24 Ianuarie 1918 – adoptarea Declarației de Independență a Republicii Democrate Moldovenești.

26 Februarie 1918 - Ion Inculeț și Daniil Ciugureanu au discutat la Iași cu prim-ministrul Alexandru Averescu chestiunea unirii Basarabiei cu România.

3 Martie 1918 - Administrația din ținutul Bălți a votat unanim propunerea de unire cu “Țara noastră mamă, România”.

6 Martie 1918 - reprezentantul Uniunii Proprietarilor Funciari, P. Sinadino, a înmânat regelui Ferdinand I un memoriu privind unirea Basarabiei cu România.

23 Martie 1918 - Ion Inculeț, Daniil Ciugureanu și Constantin Stere discută la Iași cu reprezentanții Guvernului Român problema unirii Basarabiei cu România.

26 Martie 1918 - prim-ministrul României Alexandru Marghiloman, însoțit de alți demnitari, sosește la Chișinău.

27 Martie 1918 - a fost votat Actul Unirii cu Patria-Mamă, cu 86 de voturi pro, 3 împotrivă și 36 abțineri, din 125 de deputați prezenți.

Generația de Aur Basarabeană a realizat Re-Unirea!!!

Basarabia este recunoscută în Tratatul de la Versailles, ca parte integrantă a Patriei-Mame: România Mare.

27 Noiembrie 1918. Sfatul Țării de la Chișinău decide ca Re-Unirea cu Statul Român să fie necondiționată.

În perioada 27 Noiembrie 1918 - 4 Aprilie 1920, Basarabia a fost condusă de Consiliul Directorilor Generali: Ioan Pelivan, Ion Inculeț, VI. Cristi, T. Cojocaru, Pan. Erhan, Nic. Codreanu, T. Iancu, Șt. Ciobanu, V. Podvinschi.

1918, Decembrie 30. Sfântul Sinod a decis ca, după ce se realizase unirea tuturor Românilor, să se facă și unitatea bisericească, astfel toți ierarhii provinciilor Românești, reunite cu Țara, au intrat în alcătuirea Sinodului.

Încă înainte de Conferința de Pace de la Paris, Puterile Occidentale Democrate s-au pronunțat pentru re-unirea Basarabiei cu România: Franța în 1918; SUA, la 21 Ianuarie 1919, Comisia Americană de Experți: “Se recomandă ca întreaga Basarabie să fie alipită la Statul Român. Basarabia a aparținut, în trecut, României, și este prodominant Românească după caracterul ei”; Marea Britanie, la 10 Februarie 1919, Ministrul de Externe Britanic recomandă ca în tratativele generale de pace de la Paris “să se recunoască Unirea deja împlinită a Basarabiei cu România”.

2 Iulie 1919, I.I.C. Brătianu, Prim- Ministrul României, părăsește Conferința de Pace pentru a marca hotărârea României de a-și apăra drepturile legitime.

21 Februarie 1920 - Congresul general al Bisericii Basarabene a ales pe arhiereul Gurie Botoșeneanul, ca Arhiepiscop al Basarabiei.

La 3 Martie 1920, urmare eforturilor Prim-Ministrului Al. Vaida Voevod, Consiliul Superior al Conferinței de Pace remite Guvernului Român Hotărârea asupra Basarabiei, care cuprindea o formulă optimă de Re-Unire - pe baza dreptului la autodeterminare și din punct de vedere istoric - și respingea pretențiile de plebiscit ale emigrației Ruse și ale bolșevicilor de la Petrograd.

28 Octombrie 1920, a fost semnat Tratatul care consfințește Re-Unirea Basarabiei cu România. Marile Puteri ale timpului au semnat acest Tratat: Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia (SUA se retrăsese de la Conferința de Pace). Primele trei puteri și România au ratificat Tratatul. Manevrele Rusești au împiedicat Japonia să-l ratifice.

Documentar alcătuit de Partidul Corectei Guvernări, urmaș al Partidului Național Român.

S-au utilizat documente publice ale acestui Partid și ale PNȚCD-ului, cărți de drept internațional, istorie și memorii, scrise, în principal, de Iftene Pop, Nicolae Dabija, Florin Constantiniu, Octavian Țâcu, Valeriu Dulgheru, Mircea Păcurariu etc.

Editor Liviu Petrina

Editura Maritain

Lasă un comentariu