BASARABENII ȘI-AU FĂCUT, ÎNTR-UN FEL, DATORIA. ACUM ESTE RÂNDUL NOSTRU!

Ca să-l parafrazăm pe împăratul romanilor, Iulius Caesar, prin rezultatele scrutinului de la alegerile parlamentare preliminare de duminică, basarabenii noștri au trecut Rubiconul. Adică, au trecut, simbolic vorbind, Prutul, depășind, în felul acesta, un hop ce părea insurmontabil, într-o manieră categorică și fără drept de întoarcere. În consecință, sperăm ca data de 11 iulie 2021, în care adepții căii europene a Basarabiei au obținut 52,5 procente la alegeri, să intre în cărțile de istorie, ca un moment de răscruce, confrații noștri decizând să lase în urmă estul, și să se întoarcă definitiv cu fața spre vest, ceea ce înseamnă Europa și, implicit, România.

Sincer vorbind, noi, cei care ținem la destinul acestor români atât de mult bătuți de soartă, nu puteam admite până la infinit jocul acesta dement, impus de o anumită stare de fapt, când de-a estul, când de-a vestul, mai ales, acum, după ce alegerile din toamna anului trecut au pus președinția pe făgașul cel bun, prin alegerea în fruntea statului moldovean a proeuropenei Maia Sandu. O garanție sigură, confirmată în intervalul de până azi, că starea de spirit din interiorul Basarabiei permite realizarea și a celui de-al doilea pas, adică constituirea unui Parlament și, implicit, a unui Guvern care să permită o bună conlucrare a acestor trei instituții fundamentale ale sistemului democratic pentru atingerea scopului propus, integrarea lor în marea familie a Europei, drum care trece obligatoriu prin România.

Emoțiile noastre, ale celor care ne doare pentru suferințele inimaginabile, de-a lungul a peste două secole de înstrăinare (rus și sovietic), a acestei așchii de țară, cum numesc ei Basarabia, au fost foarte mari în privința rezultatelor acestor alegeri anticipate, motiv pentru care ne-am mobilizat sufletește pentru a-i susține pe acești oameni oropsiți de soartă în demersurile lor, îndreptând către ei gândurile noastre cele bune , pentru a-i ajuta la alegerea celei mai potrivite căi. Și, se vede că s-a reușit. Ziarul Cuvântul liber își poate face un titlu de mândrie din faptul că prin scrisul nostru insistent pe această temă, pe parcursul a 12 editoriale, din aprilie și până azi, am reușit să oferim cititorilor informațiile necesare, despre opresorii noștri din est: ruși și ucraineni, despre suferințele confraților noștri, pentru o mai bună cunoaștere a problematicii Basarabiei și basarabenilor, la care adăugăm, mai recent, publicarea, în serie, a documentarului “Basarabia Pământ și Neam Românesc” apărut în Editura Maritain din București, editor domnul Liviu Petrina. Putem spune, o istorie succintă, de la A la Z, în cifre și fapte, a acestei părți de Românie, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, ceea ce înseamnă o invitație la mai buna cunoaștere a acestui colț de țară răpit, de atâtea ori, răpitorii fiind aceeași.

Prin votul lor, cetățenii Republicii Moldova au făcut un mare pas și au întins, cu curaj, o mână, deopotrivă către Patria-mamă, dar și către Europa, întrucât demersul nostru singular ar fi peste puterile României, pentru a-i scoate din sfera răului, ce le-a schingiuit mintea, sufletele și viața, preț de atâtea secole. Acum, când, într-un fel, au primit “undă verde” de la Kremlin, pentru a-și vedea, oarecum, de rostul lor, foarte important este să știm cum folosim, noi și Europa, această oportunitate, cum vom reuși să valorificăm acest dram de libertate de la stăpân, pentru a nu stârni orgolii imperiale care ar putea pune stavilă, din nou, în calea faptelor pe care le avem de îndeplinit.

Acest mod de abordare a unei problematici atât de sensibile cere o diplomație pe măsură, de nota zece, nivel pe care, din păcate, România nu l-a atins în ultimele decenii, mai precis în perioada de după 1989.

Ca urmare, pentru a evita acele puncte sensibile, este necesar să vorbim cât mai puțin despre unirea cu România. Acum, nici nu e momentul vorbelor, ci a faptelor. Absolut necesar este să creăm punți solide între noi și ei, și acest lucru poate fi înfăptuit nu prin declarații și lozinci patriotarde, ci prin întărirea legăturilor economice, culturale și spirituale între noi și ei, acordarea asistenței necesare în toate domeniile, demonstrând celor educați, de-a lungul vremurilor, într-un climat de minciună și dușmănie, că noi, românii de dincoace de Prut, suntem adevărații lor frații,că doar noi le vrem binele. În consecință, apropierea Basarabiei de România trebuie să fie o politică de stat, pe termen lung, elaborată cu multă înțelepciune și dirijată de la cel mai înalt nivel, și nu poate fi lăsată la cheremul unor afaceriști sau politicieni în derivă sau lipsă de capital politic. Trebuie ca fiecare român să înțeleagă că Basarabia nu este un teren al nimănui, un El Dorado, pentru toți neaveniții, aventurieri și falimentari, în speranța lor de a ieși la liman, ci o parte de țară care se cere alipită din nou, și pentru aceasta se cere întreprins tot ceea ce trebuie pentru a armoniza partea cu întregul. Aceasta înseamnă reforme și iar reforme, îndeosebi în domeniile structurale, cu prioritate cele care vizează justiția și corupția, dar și al economiei și educației. Sperăm că în tot ceea ce întreprind ai noștri pentru sprijinirea Basarabiei, nu vor permite, sub niciun motiv, înlocuirea mafiei rusești, cu cea românească,sau colaborarea acestora pe teritoriul ei.

În această “aventură” de a scoate Republica Moldova de sub influența Rusiei, ne va fi greu, atât nouă cât și basarabenilor. Pentru că lui Putin nu-i va fi deloc obișnuit să accepte înfrângerea, mai ales că el dispune de o puternică armată în Transnistria, deci tot pe teritoriul Moldovei, și de o rețea puternică în toate structurile acestei țări. Iar dacă amintim că la ambasada Rusiei, la Chișinău “lucrează” 4.000 de ruși, în vreme ce la Washington, doar 40, am spus totul. Ne va fi greu, dar va trebui să ne asumăm acest greu. Să ne gândim că la constituirea României Mari, de după 1918, înaintașii noștri au găsit soluții pentru armonizarea și unirea a cinci provincii; alipirea la Regatul României a Transilvaniei și Banatului, a Basarabiei și a Bucovinei, a Dobrogei, în condițiile unor adversități deschise.

Un alt aspect este cel al sprijinului din partea Uniunii Europene. Un sprijin condiționat de reforme, iar noi, cei din dreapta Prutului, va trebui să -i sprijinim cu multă seriozitate, pentru ca oficialitățile de la Chișinău să poată performa. În același timp, ca membri cu drepturi depline în toate structurile UE, europarlamentarii noștri vor trebui să dea dovadă de un deplin consens, pentru a deveni ambasadori de nădejde ai Republicii Moldova în drumul ei spre Europa și, evident, spre România-Patria-Mamă. Să fie într-un ceas bun!

Lasă un comentariu